Nebunie combinata cu pasiunea :)
Vara trecuta, fiind anul cu pandemia Covid, in care majoritatea concursurilor de la noi au spus pas organizarii, iar eu neparticipand la nimic, mi-am zis ca e momentul sa refac nebunia din 2017. Reincercarea parcurgerii tuturor vf-urile de peste 2500, inclusiv distanta dintre ele, pe jos, intr-o saptamana. Planul, in mare, a fost cam la fel cu cel din 2017, cu mici ajustari in Fagaras.
Pt ca au trecut luni bune de la eveniment, am sa dau copy paste la ce am postat in toate acele zile, ca sigur acum nu imi mai amintesc toate detaliile :)
- 5 sep 2020 - ziua dinaintea plecarii
O nouă încercare.
Cele mai multe emoții, griji... parcă le ai înainte cu o zi. După 3 ani, mâine pornesc din nou în aventura de a urca toate vf-urile de peste 2500 și a străbate distanta dintre ele pe jos.
Acum fac tot felul de socoteli, mai ales în ceea ce privește echipamentul. Sa fie ușor, sa încapă într-un rucsac de 22L, dar nici sa nu-mi lipsească ceva esențial. La fel cu traseul. Dacă pt mâine știu exact, în ceea ce privește Fagarasul și Lotrului - Parang încă nu sunt foarte sigur. Ma tot întreb dacă cea mai buna variantă e sa cobor din creastă în Caineni, iar de aici sa fac creasta Lotrului pana la Obârșie sau sa încerc varianta cu coborât în Turnu Rosu și găsit o varianta mai bună pt a ajunge la Obârșie. Probabil o sa ma hotărăsc în ultima noapte înainte de a coborâ din Făgăraș 🙂
Cel mai mult, în această aventură, sper sa n-am probleme cu vremea și câinii de la stane.
Prima etapă va fi Bușteni-Jepii Mici-Omu-Scara-Bran-Zarnesti-Plaiul Foii.
După fiecare, în limita timpului disponibil, pt cine e interesat, o sa fac un mic rezumat cu timpii, alimentația...
-Prima zi -
Chiar dacă ma gândeam la urcarea pe Jepii Mici, ca o consider cea mai rapidă rută pt vf Omu, la sugestia bunilor mei prieteni care m-au luat cu mașina din București, și urmau sa urce valea Alba, mi-am zis sa profit de situație și sa o urc și eu, ca cine știe când mai am ocazia sa merg cu cineva. Așa că am urcat valea Alba cu ei și am bifat și cele 3 vf-uri din Bucegi tot cu ei. Mai departe am continuat pe vf Scara și am coborât pe Ciubotea pana în Poarta și mai departe în Bran. Din Bran, am continuat pe drumul asfaltat pana în Zărnești și încă 10 km pana la Plaiul Foii.
-Alimentația pe ziua de azi. Dimineața în mașină, un iaurt și un sandwich. Pe urcarea Valea Albă-Omu si pe coborârea în Bran am mai consumat 2 lipii cu diverse chestii în ele primite din desaga celor 2 prieteni și aproximativ 2L de apă. În Bran mi-am cumpărat o banană, un suc cu magneziu și o ciocolata cu rom pe care le-am consumat imediat. Pe drumul pana în Zărnești și Plaiul Foii, doar un măr a mai întrat și încă 1.5L apa. Acum seara la 7 Crai, o supa crema de roșii și un șnițel cu o salată de varza.
-Starea fizica. Nu sunt multe de zis. Acum la cald, ma cam resimt. Tălpile ma jenează, probabil de la prea mult asfalt. Cel puțin asa sper, ca de mâine am doar forestier și poteci. Mai am o mica problema cu omoplații și zona rinichilor în care simt ușoare usturimi, dar la fel, presupun ca de la rucsacul nou pe care l-am împrumutat de la și încă nu sunt obișnuit cu forma lui.
Evident trebuia sa fac și ceva greșeli. Am presupus ca o sa găsesc farmacie în Zărnești ca să-mi iau crema de gălbenele și niște pastile izotonice. N-am găsit ca e duminica și sunt închise, iar în Bran nu m-am gândit sa ma uit. Nu pot decât sa sper ca nu o sa am nevoie.
Maine urmează urcarea în Făgăraș. Apropo, ce izvoare am șanse sa găsesc prin creastă sau aproape?
- Ziua 2 -
Iată și prima zi în care m-am confruntat cu diverse probleme, și asta doar pt ca m-am organizat prost.
Trebuia să-mi iau betele și alte încălțări. Inov8 ăștia nu sunt făcuți pt distante lungi, cu toate ca anterior, m-am simțit foarte bine cu ei în activitățile de pana la 7, 8 ore.
Am plecat dimineața pe la 06:30 din Plaiul Foii. Foarte plictisitor drumul pana la Rudărita. Din păcate, în aproape cele 2 ore pana unde a început urcușul pieptis prin padure, am constatat ca a reapărut o mică jenă în talpă, care pana la Comisu a devenit foarte serioasă. Am realizat acolo ca am o frumusețe de bătătură 🙁, iar varianta cea mai buna pe care am luat-o, a fost sa merg în șosete. Era mult mai bine asa ca am continuat în felul asta pana aproape de intersecția pt Dara. Acolo, fiind mai multă piatră, m-am încălțat la loc.
Pe lângă asta, ma dor și umerii de fiecare dată când dau rucsacul jos, dar cu asta pot sa ma descurc. Pt șale, acolo unde m-a frecat rucsacul ieri, am găsit azi soluția să-mi leg polarul la mijloc, ceea ce a fost acceptabil. Mai e problema cu soarele. Deja am zone care ma ustura, dar și asta e acceptabil. Cam astea sunt problemele.
Părțile bune ale zilei de azi.
Am găsit apă în câteva locuri, și chiar dacă a fost cald, n-am făcut setea. Inclusiv aici în Fereastră, la 5 min spre sud e un izvor.
De mâncat, nu prea am mâncat azi. Asta pe fondul supararilor cu piciorul. În schimb, în zona Cornisu am găsit multe afine și merișoare. Pe lângă astea am mai consumat doar 2 sandwichuri făcute de oamenii de la 7 Crai, un baton luat din Mega, un marș și 2 pătrățele ciocolată neagră. Acum pe seară, am cam multe, încă nu știu ce o sa mănânc 🙂
Traseul. După cum am zis, foarte plictisitor pana a început urcarea, pe urmă plăcut printre pomi și multa vegetație, iar după ce am dat în creastă, în sfârșit m-am bucurat de peisajele din zonă. Înainte de a ieși din pădure, mi-am luat și două bețe care m-au ajutat foarte mult pe urcari. Creasta a devenit tot mai spectaculoasă în apropiere de Dara, iar până aici, cu toate problemele, m-am bucurat de toate frumusețile din jur. Pe traseu am întâlnit și 3 stani în potecă, chiar în creastă, dar doar cu una am avut puțin de furcă.
Mâine, vad cum ma simt, mai ales ca se anunța ceva ploaie, dar în principiu vreau sa ajung la Bâlea sau chiar la Caltun dacă e totul k. Sa vad cu ce sparg basica și sa pun un plasture Comped.
-Ziua 3
Probabil ziua cu cele mai spectaculoase peisaje, dar și grea de numa, numa 🙂
După un somn în reprize, ca la fiecare rafală de vânt, refugiul scotea niște zgomote ciudate, la 05:30 eram în picioare, iar la nici 6 am plecat pe traseu. La 8 deja eram pe Moldoveanu. De aici a început și nebunia de creastă numai cu urcari și coborâri tehnice, pe care le-am simțit la fiecare pas datorită problemelor și încălțămintei neadecvate pt atâtea zile. Faza cea mai tare a fost când după coborârea de pe Mircii, am zis sa vad dc simt o jenă la călcâi, iar soseta era rupta. Nu a mai rezistat după rulajul de ieri 🙂 După alte 4 ore am urcat și Vânătoarea lui Buteanu, iar după alte 2 ore și ceva am ajuns aici la lacul Caltun. Acum ma odihnesc și ma tot întreb unde sa cobor din creastă? Turnu Rosu, Caineni? Ma confrunt cu 2 mari dileme, să găsesc o cazare și cel mai bun traseu pt a ajunge în Părâng.
-Alimentația pe ziua de azi a fost tot sărăcăciosa. M-am grăbit puțin ca să nu mă prindă ploaia care se tot anunța (alarma falsa). Un sandwich, un mars și o ciocolată cu lapte. Aici la Caltun, deja am consumat 2 conserve cu ton, ceva alune de pădure și sare ca am găsit în refugiu. Apă, aproximativ 3L, dar n-a mai fost căldura de ieri.
Mâine am planificat sa urc Lespezi, Cornul Caltunului și sa continui creasta pana cobor undeva. Sper sa ma simt măcar la fel ca azi, chiar dacă pe lângă celelalte probleme, am început să și obosesc. Poate simt asta doar pt ca au fost multe urcari și coborâri tehnice.
-Ziua 4
Asta a fost o zi chiar grea, dar măcar jumătate din ea a fost superbă!
Am dormit la Caltun. Foarte bun refugiul. A fost așa cald înăuntru că am dormit fără sac, doar cu hainele de pe mine. M-am culcat pe la 21, iar la 5:30 eram în picioare. La 6 fără câteva minute am și purces la drum. E interesantă urcarea de la lac pe întuneric 🙂 Pe urcarea din strunga Doamnei, m-am bucurat de unul dintre cele mai frumoase rasarituri. Pe la 09:10 eram deja pe Negoiu după ce urcasem și Lespezi cu Cornul Caltunului. După urcarea asta deja simțeam că nu mai am vlagă deloc. Îmi aminteam de prima zi pe Valea Albă, când zburdam cu nonșalanță, iar acum parcă nu mai aveam aer și picioare. Normal ca am făcut o pauza serioasă, în care mi-am luat micul dejun mai serios. A urmat coborârea tehnică, urcarea nebuna pe Custura Saratii unde m-am întâlnit din sens opus cu un alergător care vroia sa facă toată creasta în sub 15 ore. Sper ca ai reușit și mulțumesc pt încurajări! A contat mult. A urmat Scara, lacul Avrig, urcarea de la lac și cam gata greul cu urcat și coborât numai tehnic. Chiar dacă în mod general iubesc un astfel de traseu, acum ma cam saturasem, dar a urmat ce era mai greu și plictisitor. O coborâre de la 1900 în cam 20 km. Exact ce nu își doreau picioarele mele, de la labele și unghiile cu probleme până la genunchi și pulpele cu ușoară febră musculară din zilele precedente. Am reușit și coborârea asta până în Caineni, după care am mai mers 2 km pe asfalt pana la Balta Verde, un popas pt tiristi. În sfârșit am putut sa ma bucur de o masă caldă cu care am reușit sa recuperez o parte din caloriile pierdute în ultimele zile.
-Alimentația. În Strunga Doamnei am consumat 2 pătrățele ciocolată neagră și un pachet mic de biscuiți digestiv. Pe Negoiu, un gel consistent primit de la un prieten și un baton proteic. Pe Scara, o nouă pauza. Alune și merișoare. În capătul crestei, chiar înainte sa înceapă coborârea finala, un măr pe care l-am carat 3 zile 🙂. Apa cam 3L. Noroc ca mi-am carat de la Caltul, ca a fost cald, iar pe traseu nu prea am văzut.
Mâine urmează Lotrului. În funcție de cum ma simt, merg la Ciungetu sau Obârșia Lotrului.
-Ziua 5
Eșecul.
Cu părere de rău, la 3 ani de la prima încercare, iar trebuie sa renunț! Mereu am mers pe principiul de a-mi depăși limitele, dar uneori e important sa ști când sa te opresti. M-am trezit dimineața și am știut ca nu sunt k. Dacă în ultimele 2 dimineați, în primele 15, 30min. ma obișnuiam, acum, e clar că am forțat prea mult. Primul gând a fost sa fac o pauza de o zi, chiar sa merg cu autostopul până la Obârșia Lotrului, iar mâine sa urc Parangul. Probabil reușeam, dar știu coborârea spre Petroșani și sunt convins ca mi-ar fi făcut mai mult rău. Urma Retezat, și chiar nu cred că mai puteam să o scot la capăt, nici măcar cu mersul cu mașina între punctele de urcare. Până la urmă era doar o provocare personală. Îmi pare rău că fizic se putea, vremea numai buna, dar greșelile de echipament au fost decisive având în vedere distanta și timpul petrecut în el. Mai încerc o dată, la anul sau peste 2, 3, când o fi vremea potrivită, și dacă tot nu iese, înseamnă că nu e de mine.
După această aventură, am rămas cu 4 zile de experiențe pe care în mod sigur n-am sa le uit. Poate doar mici detalii pe care o sa le găsesc aici 🙂 . 33 ore de mers în care am parcurs pe jos 160 km. și 8900m urcați și coborâți cu rucsac de aproximativ 7, 8kg. 11 vf-uri de peste 2500, dar mai important, am finalizat creasta Făgărașului, ceea ce pt mine e ceva nou. Am văzut și partea vestica, pe care nu o cunoșteam deloc. Apropo, sunt aici niște trasee de mtb superbe. Se poate urca chiar până pe vf Suru.
Echipamentul folosit și alimentația.
Rucsac 22L, frontală și baterii de rezerva, 1 pereche încălțări Inov8(greșeală), 2 perechi de șosete, colanți scurți, lungi și o pereche pantaloni de fâș. 2 tricouri, o foita de ploaie, un Polar și o șapcă. Folie supraviețuire. Ochelari de soare. Un sac de dormit pt temperatură min 5 grade.5 sandwichuri primite de la 7 Crai. Tot aici, după prima zi, am mâncat o supa de legume și 4 șnițele cu salata de varza. Pe traseu, 500gr unt de arahide, 2 conserve ton, și 2 din lipie primite de la prieteni, 500gr alune pădure, 500gr merișoare, 200gr semințe dovleac, 200gr felii subțiri multigrain. 3 batoane Mars, 2 protein, 1 gel. 2 pachete mici de biscuiți digestivi și 1 tortizi. Apa, 2.5L după fiecare izvor întâlnit. Astfel n-am făcut setea deloc. Telefon, ceas Forerunner 945 cu hărți incluse pt activități. Baterie externa și încărcătoare pt cele doua.
Pasta și periuța de dinți, săpun, antitranspirant.
Fașă elastică, plasturi Conped
Cam asta a fost.
Sa protejăm natura ca e superbă și sa ne vedem cu bine pe trasee!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu