Visuri si planuri

Na, s-a dus si anul trei de alergare ☺.

Acum, la sfarsit de an, tin sa-i multumesc echipei Ciucasx3 care m-a primit in familia lor si nu in ultimul rand, celor cativa prieteni care intr-un fel sau altul mi-au fost alaturi, ajutandu-ma sa-mi indeplinesc cateva vise!

A fost un an bun, cu multe momente frumoase, unele chiar memorabile, dar s-a incheiat, asa ca e timpul pentru planuri.

In urma cu cativa ani, cand frecventam cercuri cu oameni a caror pasiune comuna era drumetia, uneori, la un foc de tabara, masa intr-o cabana, odihna intr-un refugiu..., auzeam pe cate unul care spunea. Eu, anul asta am urcat toate varfurile de peste 2500, eu in vara asta am reusit sa urc toate varfurile de peste 2500, iar cel mai mult ma uimit un tip care a zis, eu intr-o luna am reusit sa urc toate aceste varfuri. Pentru mine, care in acea perioada abia urcasem 5, 6, vorbele lor sunau waw, ce taree!!!

Timpul a trecut. Am mai facut drumetii, m-am apucat si de alergat, iar prin 2014, amintindu-mi vorbele acelor oameni, o idee nastrusnica imi trece prin cap.  Cum ar fi sa incerc eu urcarea celor 14 varfuri in 7 zile, iar distanta dintre ele sa o parcurg pe jos, si nu cu masina, asa cum au spus acei oameni. Am inceput sa visez tot mai mult, chiar sa ma documentez, dar unele accidentari care mi-au aratat ca nu sunt pregatit si o promisiune facuta coechipierei de la 7500, au tinut in frau acest vis. Intr-o zi, pe drum spre Ciucas, ii impartasesc visul meu si lui Daniel, un bun prieten, care fara sa stea pe ganduri, zice ca vrea si el. Avand in vedere ca pana atunci m-am gandit doar la mine, ii zic un da cu jumatate de gura. Mai tarziu realizez ca inca una, doua persoane, e chiar benefic pentru o asa aventura.

In urma cam cu o luna, Daniel imi zice. Andrei, ce crezi, incercam in 2017? Eu, ii raspund, da, abia astept. Iar maine, de 1 ianuarie, incepem sa facem planuri de traseu, echipament, nutritie si ce o mai fi nevoie, pentru la vara.

Asa ca, in 2017, am trei mari dorinte:

Sa urc cele 14 varfuri de peste 2500 intr-o saptamana.
Sa termin un maraton montan in mai putin de 4 ore.
Sa termin in mai 10,5km cu un timp intre 35 si 37 minute.

P.S. De o luna ma tot gandesc la ce nume sa-i pun aventurii, ca trebuie sa o numesc intr-un fel :).

Un an mai bun, cu multe vise si realizari tuturor!

Inov-8 Trailroc 255

Dupa aproximativ 400k strabatuti cu acest model, mi-am zis sa-mi scriu parerea ca poate mai ajuta si pe altii.

In incercarea de a trece la adidasi minimalisti, dar mai ales ca i-am prins la oferta, in primavara acestui an am ales modelul 255 care are nivelul maxim de amortizare dintre aceste trei modele, 235, 245, 255. Recunosc ca aveam si o usoara feblete pentru acest brand, care nici acum nu stiu de unde a rasarit :). I-am folosit pe majoritatea suprafetelor, pamant, noroi, stanca uscata, umeda, grohotis, chiar si pe cateva portiuni de zapada inghetata. Am fost nevoit la unele concursuri sa-i alerg si pe asfalt, asa, 1, 2 km. Distanta maxima parcursa cu ei a fost aproximativ 40 km la EcoMarathon.

Dupa toata aceasta perioada in care i-am tot folosit, pot spune ca sunt foarte multumit de model.
Usori sunt, comparativ cu un model de la Patagonia, dar fata de Adidas Kanadia 7 Tr nu prea am simtit diferenta. Au aproximativ 255gr, depinde de marimea pantofului.
Aderenta au pe toate suprafetele. Am fost mult mai increzator cand trebuia sa cobor, urc o panta de pamant umed, sau cand trebuia sa calc pe stanca umeda. Normal, pe polei, zapada inghetata am alunecat, chiar si pe noroi, grohotis, dar sunt convins ca pe acele portiuni multe alte modele si-ar fi pierdut aderenta :).
In ceea ce priveste talpa, pe langa o foarte buna aderenta, facand o comparatie cu niste Saucony Peregrine pe care ii folosesc acum, nu se umple de noroi. Mai bine zis, combinatia aia de noroi cu frunze, nu ramane foarte mult pe talpa ca sa-ti ingreuneze pasul.
Am mai fost impresionat de protectia oferita cand mai sutam in cate o piatra, creanga. Rar am simtit durere in urma loviturii, ceea ce am tras concluzia ca de vina e cauciucul cu care e inzestrat acest model.
Amortizarea, initial chiar ma gandeam, oare cum o sa fie? Nu mai alergasem niciodata in modele minimaliste, de fapt, modele care fac trecerea spre minimalist. Iata ca s-au comportat perfect, iar eu chiar i-am alergat, nu m-am jucat. In nici o clipa nu am simtit lipsa amortizarii. Pot spune ca parca te ajuta sa-ti schimbi stilul de alergare. Ai o altfel de calcatura. Parca te obliga sa fi mai sprinten, exact asa am simtit in unele momente.
La fel, am ramas placut surprins de repeziciunea cu care ma uscam la picioare dupa ce ma umpleam de apa, ca de, au fost destule momente in care ploaia a facut parte din decor la unele concursuri.
Uzura, dupa cum am spus, pana acum i-am alergat aproximativ 400 km, si poate nu mai arata ca noi, dar in mod sigur pot sa-i mai folosesc inca pe atat.

La minusuri, pot trece doar faptul ca in timpul alergarii, imi intra prea usor pietricele, nisip, crengute. Nu stiu de ce, dar parca in modelele de la Patagonia, Saucony si Adidas nu am simtit acest lucru la fel de mult. Mi-au intrat si la astea, dar nu la fel de mult.

Concluzie.

Sunt incantat de acest model si cu siguranta, prin rotatie, o sa-i mai folosesc in multe alergari, mai ales cele pe distanta mai lunga.

Asa arata dupa ultima folosire