EcoMarathon 2017, mai bine ca anul trecut.

La inceput de an, aveam in cap cateva curse, iar Eco nu era printre ele. Principalele motive fiind traseul, care imi place sa fie mai tehnic, si taxa, care chiar daca se justifica prin prisma organizarii si a kitului, pentru mine e destul de mare. Traseul, da, e alergabil si are privelisti foarte frumoase, dar eu prefer sa alerg, merg prin Crai, Bucegi, decat sa le vad de la distanta. Deci nu aveam de gand sa mai merg si anul asta, nu sa concurez, dar la un antrenament, facut poze..., cu siguranta ca mergeam, ca de, multi prieteni, atmosfera foarte frumoasa, ma chemau acolo :).

Ete ocazie. Alexandra State nu mai poate participa, asa ca intreaba daca vrea cineva inscrierea ei. Pai, cum sa nu vreau? Nu ma inscrieam, dar nici nu puteam sa ratez ocazia pentru ca imi place tare mult sa alerg. Imi place sa simt ca nu mai am aer, sa urle picioarele si sa ma lupt cu aceasta senzatie. Imi place sa depasesc pomii, sa evit crengi, sa iau viraje, sa evit baltoace si sa injur atunci cand calc in ele :).... Imi plac privelistele care se schimba de la o secunda la alta, de la un minut la altul. Imi place cand trebuie sa fiu concentrat la fiecare pas ca sa nu calc aiurea, cand trebuie sa schimb traiectoria intr-o fractiune de secunda, sa ma infranez ca sa nu ma dau dea dura la vale... :). Ce sa mai, imi place si gata, pun mana pe inscrierea Alexandrei.

Vineri plec din Bucuresti cu Madalin, pe la 23 ajungem in Sacele si ramanem peste noapte la Adrian. Dimineata trezirea la 5, mancat niste iaurt cu fulgi, tarate, stafide..., pregatite de cu seara si cam atat ca mai mult nu intra, era prea dimineata. La 6 fara ceva plecam, mai luam o voluntara din Brasov si pe la sapte suntem in Moeciu. Ridic kitul, imi place ce gasesc in el, mai ales sosetele Salomon si tricoul care e ceva mai frumos fata de cel din 2016. Ne mai plimbam prin Moeciu, cumpar doua geluri Sponser, citesc revista din kit si iata ca s-a facut opt si ceva. Era momentul sa incep echiparea si pregatirea echipamentului. Dupa o analiza usoara ma hotarasc la incaltari Inov-8 Trailroc 255, colanti si o bluza de corp fara maneci din Decathlon, bluza cu maneca lunga a echipei noastre, peste cea de corp, sapca Inov-8 primita la 2x2 anul trecut si cam atat. In rucsac mai bag un tricou, o foita si un buff ca sa nu am surprize cu vremea, Jumatate litru de apa, doua geluri si doua batoane alcatuiesc restul lucrurilor din rucsac. Deja era 9 fara ceva. Infulec o banana, mai beau niste apa, caut o toaleta, rezolv si asta. Ma mai intalnesc cu cativa cunoscuti, schimbam o vorba, dupa care, ma asez in zona de start. Pfooa ce de alergatori buni. Atat la fete, cat si la baieti, constat ca participa cam toata crema din alergarea montana de la noi.

Minutele au trecut imediat si iata startul. Eram in primele randuri, in zona amenajata pentru elite. Daca anul trecut m-a deranjat ca am plecat prea din spate, acum nu eram prea interesat ca oricum aveam in plan sa plec usor. Tot anul trecut am facut prostia sa trag cam tare pe prima bucla. Acum alerg toata portiunea de plat cu un ritm care imi permite sa respir, inspir doar pe nas, ceea ce pentru mine inseamna ca e usor. Pe toata aceasta portiune, cu tot ritmul meu usor, reusesc sa depasesc cativa alergatori, dar si sa fiu depasit de mult mai multi :). Vine prima urcare, anul trecut am alergat-o aproape in totalitate, acum o merg cam pe toata, e drept, mai alert asa, dar o merg. Reusesc totusi sa depasesc cativa sportivi si asta fara sa fortez deloc. Vine prima coborare, la care, la fel, prefer sa ii dau usor, unu, pentru ca toata saptamana am simtit o jena la bicepsul femural de la piciorul drept , si doi, pentru ca unul din lucrurile pe care le-am invatat de cand alerg cu diferente de nivel, e, ca la coborare muschii lucreaza la fel de mult ca si la urcare, doar respiratia difera. Sunt depasit de destui alergatori, inclusiv fete. Pe unii ii cunosc si stiu ca au timpi mai slabi ca mine, dar rusesc sa-mi stavilesc elanul si imi pastrez ritmul. Pe urmatoarea urcare deja mananc batonul Isostar ca asa mi-am planificat si nu ca simteam nevoia. Mai departe ma bucur de alergare, nu gafai deloc si termin prima bucla intr-o ora si douazeci de minute. Nu opresc in punctele de alimentare/hidratare, asa ca incep sa urc imediat panta cu care incepe bucla doi. La fel, nu alerg deloc, o merg in ritm alert, iar la un moment dat o las chiar mai usor ca sa iau primul gel si cateva guri de apa. Deja incep sa prind alergatori si prieteni, unii chiar buni, ca Kokovicz Laszlo, si asta tot fara sa fortez. Incercam sa-mi pastrez respiratia la limite normale. De, stiam ca n-am prea facut acumulare pentru maraton montan, asa ca incercam sa fiu macar istet :). Termin bucla doi in 01:31:00, putin mai mult fata de timpul la care m-am gandit, dar macar eram inca bine, chiar daca acum mai marisem putin cadenta. Incep bucla trei tot fara oprire. Acum incerc sa maresc ritmul asa ca trag mai tare pe urcare, fara sa alerg, dar iutesc pasul. Intre timp bag si al doilea gel, asa printre gafaieli. Trag asa tare pe urcarea abrupta ca ma trezesc ceva mai incolo, unde urcarea era mai lina, ca nu mai aveam vlaga, si in loc sa o alerg usor, o merg pe toata, ceea ce nu prea coincidea cu ce ma gandisem, dar, de asta e frumos, ca uneori trebuie sa te adaptezi. Daca pe partea abrupta am depasit eu vreo doi, pe cea lina am fost depasit de doi :). Cum se termina urcarea, reusesc sa-l prind pe unul, stau dupa el pe coborare si ajungem la punctul din Valea Bangaleasa impreuna. Pe acesta coborare, pentru ca am cam marit viteza, femuralul meu incepuse ca pe parcursul saptamanii mi-a tot creat probleme. In sinea mea, ma bucur cand incepe urcarea spre poaiana Gutanu. Tipul cu care am ajuns, deja plecase. El avand bete, parea sa aiba un ritm bun, dar eu ma aplec putin, pun mainile deasupra genunchilor si incep sa-i dau la deal. Am urcat pana in poiana de parca abia incepusem concursul. Au fost momente in care pulpele parca urlau sa ma opresc, dar nu m-am lasat neam. Tipul cu betele a ramas in urma, ca nu-l mai vedeam, si cand sa se termine urcarea, mai prind doi tipi. Ei incep primii coborarea, evident, eu, dupa ce las in post un tub gol de activator gasit cam cu 100m mai jos, ii dau dupa ei si reusesc sa-i prind, chiar sa-i depasesc, desi cam trageam de mine. Simteam ca nu prea mai am suflu, asa ca o las ceva mai usor, unul din tipi ma depaseste, incerc sa tin dupa el, si reusesc o vreme, ca pana la urma sa-l pierd. L-am pierdut pe el, dar intrezaresc in fata mea pe altcineva. Simteam ca o sa-l prind, si cand reusesc asta, chiar cand sa inceapa ultima coborare, bag de seama ca era Tomi Coconea. Reusesc sa-l depasesc pentru ca imi face loc "tot respectul, nu stiu cati ar face asta daca pe ultima coborare ar vedea ca cel din spate coboara mai repede", dupa care continui tare si mai prind un baiat care parea ca nu mai poate. Reusesc sa-l depasesc, cum probabil a reusit si Coconea pentru ca avea un ritm mai bun, si dupa 04:18:06 ajung cu bine la finish.
Am terminat cu 5min mai bine fata de anul trecut. Acum am o dilema, cum am reusit asta? :). Alimentatia, ca am folosit doua geluri si un baton fata de anul trecut cand am folosit doar un gel. Antrenamentul, din cate stiu eu am stat mai prost la capitolul asta in ceea ce priveste distantele mai lungi cu diferenta de nivel. Strategia, am plecat mai incet si am putut sa trag mai tare in ultima bucla. Nu stiu, poate o sa-mi dau seama la anul, daca o sa mai particip.

1. Clar, daca nu participam, eu pierdeam. Concursul e foarte bine organizat. De la inceput si pana la sfarsit se simte pasiunea pusa in organizarea lui. Ce daca nu imi place asa mult traseul, cand evenimentul in sine e superb. Pai unde mai intalnesti atata lume, suporteri, copii, sportivi foarte buni...

2. Despre punctele de alimentare/hidratare, nu stiu ce sa spun ca nu am prea stat in ele. Am macat doua curmale in Bangaleasa si am baut doua pahare de apa in alte doua, iar la prima vedere pareau foarte bine alimentate.

3. Kitul imi place, mai ales ca la sfarsit am mai primit si un buff. Doar cu tricoul ala, ori am eu ceva cu el, ori nu stiu ce sa zic. Anul asta macar a avut culori mai frumoase :).

Multumiri CiucasX3, frumoasa echipa de sportivi amatori din care fac parte.

Urmeaza saptamana viitoare 10k in Bucuresti, la care sper sa reusesc un 37min, dar momentan ma odihnesc, ca femuralul face ceva figuri si in plus de asta, au fost trei concursuri in trei saptamani, ceea ce e cam mult pentru mine.

Multumesc pentru frumoasele poze si filmari Luiza Laloiu, Cristian Cioroiu, Adrian Niculae, Lukas Sorgel, Mariana Gherghel

Nu in ultimul rand, tin sa-i multumesc Ramonei!