Povestea concursului din 2021. Unul dintre cele mai surprinzătoare pentru mine ca și rezultat. Loc 2 general în 7 ore și 20 minute.
Nu ma simțeam antrenat pt monstrul ăsta de 44km cu 4200 dif de nivel pe traseul Bâlea - Moldoveanu - Capra - Negoiu - Capra - Bâlea. Nu numai ca se aleargă doar la peste 2000m, dar e și unul dintre cele mai tehnice din tara. Eu zic chiar cel mai tehnic. Din toată distanța, nu știu dacă sunt 10% în care poți sa mergi relaxat. În rest, abunda de zone tehnice, atât pe urcări, coborâri cât și pe puținul plat. Speram la un 8 ore, dar știam ca am mult de munca pt timpul ăsta.
Impreună cu doi amici, Mihaela și Petrutu, am ajuns cu o săptămână înainte la Bogdan, un prieten de la hotel Bâlea Cascadă. A fost cartierul nostru de bază pt toată săptămâna. Nici în vise nu puteam sa sper la un loc și oameni mai buni pt săptămâna asta! Bogdan a avut grijă ca ospitalitatea caracteristică oamenilor cu suflet mare și iubitori de sport și natură să fie la cote înalte. Liniștea zonei și locația în natură a hotelului au fost ingredientele perfecte pt o săptămână de relaxare cu miscare.
In cursul săptămânii am făcut câteva ture, 2 mai tari și restul la ritm mai ușor. Pentru detalii se poate consulta contul meu de Strava .
Au mers bine! Unghiile care mi-au dat bătăi de cap în Bucovina, păreau în regulă. În unele zile am simțit o ușoară febră musculară la gambe și femurali. In altele, am avut ceva dureri atât la stângu cât și la dreptul pe lateralele gambei sau tibiei, acea fâșie care coboară de pe exteriorul genunchiului pana la osul exterior de la gleznă. Au fost zile în care m-am întrebat dacă nu cumva exagerez cu turele, dar na, nu ma puteam abține. La naiba, eram în Făgăraș :) Am avut mare noroc cu Miha, care, printre multe alte ajutoare, a avut la ea un gel pt durerile de la picioare.
Alimentația în cursul săptămânii a fost:
- în ture, mai nimic, 3, 4 batoane mâncate în toate zilele.
- în restul zilei - banane, mere, pepene, stafide, unt arahide, iaurt cu ovăz, ciocolată neagră, nuci, curmale, smochine, avocado, cașcaval vegetal, cremă vegetală, brânză, tofu, măsline, mozzarela, roșii, salate de sfecla, miere, lapte de migdale, unt, dulceață, de câteva ori păstrăv și mămăligă cu brânză și smântână, ciorbite de legume, paste, pilaf vineri, conserve de peste... Sigur am scăpat ceva :), dar n-am consumat altfel de carne. De fapt, n-am prea consumat în ultimele luni, dar asta e altă poveste.
Vineri, înainte de concurs, încă simțeam o încărcătură în pulpe. Am zis pauza totală, dar aglomerația de pe Transfăgărășan a vrut sa urcăm și coborâm 100m pe serpentine ca să ridicam kit-urile. M-am culcat devreme, dar am adormit târziu. Probabil din cauza emoțiilor. În general reușesc sa le controlez, dar de data asta a fost mai greu. Ma gândeam la picioare, dacă și-au revenit suficient după zilele astea. Unghiile speram sa nu-mi facă figuri. În ture au fost k, dar na, în cursa ritmul e altul. Antrenamentul, pana săptămâna asta, nu a fost ce trebuia pt un asemenea concurs. Plus ca, discutând cu Petruțu, am aruncat un ochi pe lista de înscriși, și dacă până atunci speram la 8 ore și orice loc, acum începeam sa cred ca e posibil un podium cu același timp. Unul dintre concurenții cu șanse reale la podium, era si el, ca doar avea antrenamente și concursuri mai multe în picioare. Mai erau Andrei Preda, dar el era 1 și nu mă interesa, altul, Busuioc, de care știam puțin ca alerga foarte bine cu ceva timp în urmă și încă unul, Macarie. Nu țineam minte prea bine, dar, parcă, parcă, l-am văzut în unele clasamente sau am alergat împreună. Nu știam sigur. La un calcul simplu, eram 4 pt locurile 2 și 3, asta dacă nu mai apărea o surpriză, că, neuitându-ma pe clasamente, mereu apărea câte un necunoscut :).
- Sâmbăta concursului - am reușit sa ma trezesc la 4 și ceva. Primul lucru pe care l-am observat, ca nu mai dor picioarele. Era un semn bun, dar ușoare griji tot îmi făceam, știind cât de grea și lungă e cursa. Mi-am mâncat iaurtul cu ovăz, smochine și nuci. Mi-am luat tot echipamentul obligatoriu pregătit de cu seara și împreună cu ceilalți, hop sus la Bâlea cu mașina. Era 05:30, ne pregăteam în zona de camping, încălzire, mâncat o banană, salutat cu alții care au dormit acolo, când realizez ca am uitat jos la hotel, flaskul cu apă. Asta după ce inițial uitasem betele, dar măcar mi-am dat seama când ieșeam din hotel și m-am întors imediat. Era esențial pt cursă și clar nu aveam timp sa cobor la hotel. Iar mă scoate Mihaela din impas cu flaskul ei, pe care-l avea pt ea, ca doar urma sa urce pe munte.
START - emoțiile și oboseala orelor puțin dormite au dispărut ca prin farmec și iată cursa.
Plec moderat. După cei 200m de asfalt, la începutul urcării spre Capra, sunt în primii 5. Pe urcare, am senzația că ritmul e cam intens, dar Preda era deja mult în fața așa că stăteam în apropierea celorlalți 3, 4 din jur, iar pe la jumătatea urcării încercam să-mi dau seama cum merge fiecare pe urcare. Macarie urca bine, părea ca nu depune prea mult efort. Busuioc, nu știam ce sa cred, se păstrează sau nu ii plac urcările serioase. Puțin mai în spate era și Petrutu, dar de el știam deja ca pleacă mai ușor și revine puternic. Mai era un tip, înalt, slab și cu niște bețe lungi. Părea sa urce bine. În șa ajung o dată cu Macarie, locurile 2, 3 în acel moment. Pierd câteva clipe să-mi bag foita ca deja era cald, iar Macarie se îndepărtează puțin pe prima coborâre. Încerc sa cobor mai tare ca să nu-l las sa se îndepărteze prea mult, dar pe la jumătate, hop glezna. În câteva secunde trece, dar mă pune în gardă cu aderenta mea proastă pe umiditatea de la rouă. Atât pe piatră udă cât și pe iarba plină de rouă, nu puteam să cobor liniștit. Pe langa aderență, îmi dădeau puțin de lucru foita și frontala pe care nu reușeam sa le așez în brâu. După prima coborâre, pe prima porțiune de fals plat, curbă de nivel, ma depășește și Busuioc. Nu pot sa nu remarc pașii lui lungi și dezinvoltura cu care se mișca. Încerc sa mă țin aproape. Următoarea urcare, iar depășesc eu. Tot așa ne jucam locurile 2, 3 și 4. Între timp, pe coborârea de pe Mircii, glezna iar a avut un moment de slăbiciune, dar din nou a durat câteva secunde și am putut sa calc normal. Jos în punct l-am depășit pe Macarie. Undeva pe lângă Trei Pași de Moarte, când mă aflam chiar între Busuioc care iar depășea pe falsul plat și Macarie, la doar câțiva metri în spatele nostru, datorită aderentei proaste, iau o căzătură frumoasă fără daune așa că mă ridic imediat și continui. Uneori, pe porțiunile cu vizibilitate mai lunga în spate, încercăm să-mi dau seama cine mai era aproape de noi. Eram surprins sa nu-l vad pe Bogdan. Ma întrebam dacă este în regulă. În schimb, era tipul înalt cu bețe lungi. A venit urcarea pe Viștea. Cam de pe la baza ei, atât eu cât și Macarie l-am depășit pe Busuioc. Rămânea în urmă. Atunci a fost momentul când am început să cred că am șanse la podium. Macarie părea în regulă cu ritmul. Am încercat sa măresc eu puțin, dar fără sa ma forțez ca doar cursa era încă lunga. Pe Viștea eram pe 2, cu Macarie aproape de mine pe 3, iar undeva mai jos, Busuioc pe 4. Dacă pe urcări mergeam cam la fel, pe coborârile și porțiunile tehnice păream sa ma descurc mai bine decât ceilalți doi. Între Viștea și Moldoveanu, chiar în șaua dintre vf-uri, mă intersectez cu Preda. Era evident ca el se antrenează lejer. Pe Moldoveanu ajung tot pe 2, dar cât schimb o vorba cu Silviu Bălan, care era în post, ajunge și Macarie fiind la mică distanță. 2 ore și 5 minute. Plecăm împreună până pe Viștea. Undeva pe porțiunea asta ne intersectam și cu Bogdan. Arăta bine și era pe 5 parcă. Începem coborârea, și așa cum bănuiam, ma miscam mai lejer. Deja piatra era uscată, iar eu prindeam tot mai multă încredere. Am început sa cresc ușor ritmul și pe porțiunile de fals plat și urcări. M-am mai uitat în spate abia când eram pe la jumătatea urcării pe Mircii. Macarie pleca din punctul de alimentare de jos, Podul Giurgiului, punct în care mi-am realimentat și eu flaskul cu apă și am băut un pahar de isotonic. Estimam ca am deja 3, 4 min avans și asta fără sa forțez prea tare. Nici nu aveam cum sa o fac având în vedere ca eram abia la 1/3 din cursă :). Am continuat singur, am mai luat o căzătură din neatenție de data asta, iar pe urcarea spre Iezerul Caprei, ma uit iar în spate. Aveam un avans estimativ de 7, 10 min. Începeam sa cred ca am șanse bune pt locul 2. Aproape de finalul urcării, primesc un bust de energie de la Clinciu, un om de munte pt care am un mare respect. Bine, până la el, am primit multe încurajări de la majoritatea oamenilor de pe traseu, turiști, voluntari din posturi și nu numai, fotografi ascunși în cele mai trăznite locuri :). 4 ore și câteva minute pana aici. Din zona asta, pe lângă turiști, a început și depășirea sau intersectarea cu concurenții de la cursa scurtă, încurajând-ne reciproc. A urmat un fals plat pe curbă de nivel și coborârea în Paltinului, la postul de alimentare unde aveam și câțiva prieteni. Până aici am consumat 1L apă, un pahar de isotonic și 3 geluri. Mi-am refăcut plinul cu apă și alte 2 geluri de la prieteni și dus am fost. Laitel, da, Laitel, a mers foarte bine urcarea, picioarele încă nu dădeau semne de oboseală. A urmat urcarea de la Caltun, pe care am depus ceva efort fiind nevoit sa fac pași mai mari pe pietrele respective, dar a decurs bine și asta. A urmat urcarea în șaua Doamnei, unde l-am văzut pe Andrei, un amic care a ieșit pe 3 în 2019. Omul e și fotograf, așa că anul ăsta doar ne încurajează și face poze. Urc în șa, cobor puțin pe partea cealaltă și încep urcarea pe Negoiu. Chiar la baza urcării mă intersectez iar cu Preda. El tot la antrenament, eu începeam sa simt oboseala că doar aveam peste 5 ore de efort intens. Ne salutăm, urc și eu pe Negoiu, îmi permit 2 min. de respiro în care socializez cu amicii din punct, după care, pt ca nu apărea nimeni aproape, plec lejer pe coborâre. Pe la jumătatea coborârii, urca Macarie, iar la bază, unde m-am intersectat cu Preda, acum era Petrutu în locul meu. I-am văzut pe ambii cum se simt. Păreau destul de obosiți, cel puțin suficient cât sa nu mai forțez eu și nici să nu-mi fac griji. Ma bucur în continuare de traseu, peisaje, alergare. Totul decurge minunat pana la urcarea pe Laitel. La naiba, am venit relaxat de pe Negoiu, dar parcă nu mai trageam suficient aer în plămâni. Picioarele erau bine, dar, aerul, unde e? Ah, și mâinile. Până aici, betele le-am folosit cu spor, m-am împins bine în ele. Acum le foloseam mai mult ca să ma sprijin. Era clar ca și la nivel de brațe nu eram antrenat pt timp i delungat petrecut în efort. Pe urcarea asta abia le-am mai răspuns oamenilor la încurajări. De cele mai multe ori cu o ușoară mișcare din cap. Reușesc sa termin urcarea, ma bucur și de coborârea tehnică, iar în punctul de la Paltinului îmi permit 2 pahare de cola, și alte 2 min de respiro. Plec total revigorat. Urcarea, fiind scurtă și cu înclinație medie, merge de minune. A venit platul alergabil pana la urcarea pe Iezerul Caprei. A mers bine și urcarea. Cola face minuni în ultimul punct. Iar coborârea, coborârea spre finish, simțeam ca plutesc de placerea traseului și bucuria timpului sub 7 ore jumatate. Încă nu realizam ce timp bun pt mine reușeam sa scot. Da, și locul 2 era waw, dar timpul, la naiba, era mult mai bun decât speram eu.
Am terminat în 07:20:00, și, după felicitările, uralele de la amici și prieteni, îmbrățișările persoanelor dragi, încă digeram în sinea mea timpul.
Produsele, echipamentul si nutritia folosita in cursa.
- Hoka One One Speedgoat
-Sosete cu compresie 2XU
-Pantalon/colant scurt cu buzunare Instinct
-Tricoul concursului
-Ochelari si sapca pt soare
-Manecute CEP
-Garmin Fenix 6pro
-Bete Black Diamond
-Brau Instinct , in care au intrat, 3 geluri si un baton SIS, frontala Petzl, 1 flask cu 500ml apa, foita de la 7500, folia de supravietuire si un pachet de batiste de hartie.
-Geluri de la -SIS si Chimpanzee , 3 cu electroliti si 2 cu ciocolata.
-Apa 2L
-Isotonic intr-un post
-2 pahare de cola in ultimul post
Acest succes personal nu era posibil fara:
-Mihaela, pt tot, de la transport la ore ciudate, gel pt dureri, flask apa... pana la ture usoare si faine! Ajutorul tau a fost nepretuit.
-Petrutu, prieten si concurenta mea in concurs, dar in cursul saptamanii, orice aveam nevoie, nu statea pe ganduri sa-mi ofere ceva. Poate nu arat mereu, dar apreciez foarte mult tot ajutorul primit!
-Bogdan de la hotel Balea Cascada. De cate ori ajung in zona, nu vad un alt loc in care mi-ar placea sa stau. Omule, daca toti ar avea deschiderea ta catre sport si natura, multe lucruri ar merge mai bine in domeniul asta. Multumesc pt asa o saptamana!
P.S. Imi place sa cred ca anul viitor o sa incerc sa ma apropii cat mai mult de 7 ore.
Spor in ture si antrenamente tuturor!
Sprijinit în nebunii de prietenii de la:
#ciucasx3
#trisport
#garminromania
