Povestea primei mele participari la Romniceanu Stairs Run.
Acum doua zile, de ziua mea, am profitat de concediu si am participat pt prima data la Romniceanu Stairs Run care avea ultimul antrenament pe acest an. Dupa care am mers la petrecerea acestui grup frumos, pasionat..., si am castigat la tombola o pereche de sosete de compresie. :)
Da hai sa o luam usor. Cum alergare cu diferenta de nivel n-am mai facut de trei luni, iar pe plat abia am inceput in ultimele trei saptamani asa usor, usor, Romniceanu m-a rupt :). E drept, impreuna cu doi amici, Florin, Madalin si Laurentiu, un tip de pe facebook care am tot vazut ca e un bun alergator, ne-am incalzit cu o tura inainte, asa la ritm usor, cat sa cunostem atat eu, cat si Madalin, traseul, ca de, amandoi eram la prima participare. La tura de incalzire, facuta intr-un ritm usor, m-am simtit foarte bine. A urmat antrenamentul in care eram aproximativ 20 de persoane. La prima tura, de curiozitate, am incercat sa tin ritmul cu primii doi, Laurentiu si inca un baiat. Cu destul efort am reusit sa fac asta, dar mi-am amintit ca sunt inca la inceput asa ca am lasat-o mai moale, cat sa-mi revina respiratia :). Au urmat alte doua ture de urcat si coborat scari, viraje stranse si plat, toate pe acelasi intuneric de la inceput, in care am fost interesat doar sa-mi pastrez un ritm care consideram eu ca e bun pt acest antrenament. In aceste doua ture am mai fost depasit de 5, 6 persoane, printre care si Florin Simion, un alt alergator foarte bun, dar nu ma deranja deloc pana la ultima coborare din a-4-a tura cand un tip reuseste sa ma depaseasca imediat dupa ultima urcare pe scari. Nu m-am mai putut abtine, orgoliul cat si terenul care era in usoara coborare mi-au dat aripi atat cat sa tin ritmul de sprint al acelui tip pana la final. Chiar daca acest ritm m-a rupt, am mai dat o tura cu Florin asa de revenire care m-a ajutat sa-mi revin.
Poze Radu Cristi
Asta a fost antrenamentul. A urmat petrecerea de sfarsit de an, facuta de organizatorii acestui concurs pt toti alergatorii care au participat la oricare din editiile din 2015 si in care urmau sa fie premiati cei mai buni dintre ei si trasi la tombola cei din seara asta.
Dupa alergare ne-am deplasat cu totii la un restaurant unde organizatorii au rezervat o sala pt noi toti. Eram un grup destul de numeros, peste 40 de persoane. Intre o bautura si ceva de mancare, s-a tinut festivitatea de premiere. Dupa asta, a urmat tragerea la tombola, si in timp ce mestecam cu pofta dintr-un snitel, mi-am auzit numele :) de nici nu imi venea sa cred. Dupa aceasta tragere in care eu am castigat o pereche de sosete de compresie, organizatorii ne-au mai rezervat cateva surprize. Au invitat cativa colindatori, studenti la teologie, care ne-au incantat urechile cu cateva colinde, si cireasa de pe tort, a fost chiar un tort foarte, foarte bun.
Poze Radu Cristi
Acum la doua zile, inca ma bucur ca am trait aceasta experienta. Sper ca pe viitor sa mai pot ajunge, ca nu de alta, dar chiar mi-a placut, atat traseul, cat si oamenii.
