Inca nu stiu ce ma bucura mai mult, timpul scos, sau ca am participat cu alti sapte colegi. Dc spun asta? Pai in 2014 si 2015, nici un coleg de la mine din magazin nu a mers, dar anul asta, in mai, au fost patru, printre care si sefa, iar acum in octombrie, din aproximativ 30 de colegi, am fost trei fete si cinci baieti, ceea ce pentru mine a fost ceva fantastic. Nu le-am zis, dar in sufletul meu chiar ma bucuram ca usor, usor, le-am deschis si altora ochii, pofta..., pt a face ceva miscare. E drept, din opt, doar patru au terminat semi-ul, iar ceilalti patru au abandonat, dar microbul, cel putin unora dintre ei, cu siguranta ca le-a intrat. Ce va fi la anul, nu stiu, poate mai putini, poate mai multi, om vedea.
Iata si povestea.
Ma bag la somn. Oare ce o sa fac maine? Sper sa scot macar sub 01:30, dar oare o sa si pot avand in vedere ca in ultimele doua luni n-am alergat nici macar 200k, din care mare parte pe munte? Bine ca am mers cat de cat cu bicla, acolo, munca-casa, casa-munca si vreo doua, trei ocolisuri ceva mai lungi. Eh, las ca vad eu, important e ca merg cu atatia colegi de munca.
Tarrr, tarrr, sar din pat. Serviciul m-a obisnuit cu trezitul de dimineata asa ca n-am nici un fel de problema. Trag echipamentul, gata pregatit, pe mine, colanti scurti, tricou, jambiere, iar pe deasupra inca un strat care sa ma protejeze de frig, plus geaca. Beau niste apa, inghit o banana si ies pe usa. Cu bicla ajung destul de repede la Unirii ca sa ma intalnesc cu ceilalti. Nu era nici 08:30 cand tot grupul nostru s-a indreptat spre Constitutiei. Imi plac palcurile de oameni intalniti, unii echipati sport, chiar alergand sau pe bicla ca mine, altii care par sustinatori, familii intregi, bunici, mame, tati, copii..., prieteni si asa mai departe. Realizez ca de la an la an, nu creste doar numarul participantilor, ci si a suporterilor, iar asta e un lucru foarte bun. Ajungem in zona Mega Image, ne echipam, facem cateva poze de grup, timp in care incep sa tremur de frig, mananc batonul primit in kit si un pachet mic de biscuiti, dupa care ducem bagajele la garderoba.
Mai erau cam 20min pana la start. Coada nu gluma la toaletele astea, asa ca, impreuna cu un coleg, plec in alergare usoara pana in parcul Izvor, gasim toalete fara coada, rezolvam problema si ne intoarcem tot in alergare usoara. Nu mai erau nici 10min pana la start asa ca fiecare ne indreptam spre zona timpului scris la inscriere. De data asta, fata de datile trecute, am fost trecut cu timpul facut la ultima participare, si astfel ajung foarte aproape de start. De fapt, ma pozitionez undeva prin randul 5,6. Minutele trec imediat, asa e mereu in astfel de momente. Te saluti, vezi cu prieteni, cunoscutii..., si nici nu iti dai seama cand trec cele cateva minute.
Start, ete ca si aici avem numaratoare inversa. Plec tare, in ritmul celor mai multi. Cu toate ca am plecat din fata, tot sunt nevoit sa depasesc cativa alergatori care au plecat foarte incet si nu inteleg ce cautau acolo. Bine ca au fost putini. De fapt, imediat cum am inceput sa urcam, lucrurile incepeau sa se aseze. Am depasit eu cateva persoane, am fost depasit tot de cateva si aia a fost. Incep prima coborare spre Izvor, ajung din urma o tipa de culoare si un tip inalt, intru in ritmul lor care imi parea convenabil si gata, nu mai tin minte mai nimic. Atat de concentrat am fost sa tin ritmul acestor doi oameni, ca nu beau, mananc nimic. Nici respectivii nu fac asta.
Din cand in cand sunt strigat de pe pargine, incurajat de unii dintre spectatori, de alti concurenti cu care ne-am tot intersectat, pe unii reusesc sa-i recunosc, pe cei mai multi nu, unora reusesc sa le raspund, altora doar le fac discret mana"scuze tuturor persoanelor carora nu le-am raspuns sau nu i-am recunoscut". Am mers foarte bine pana pe la intoarcerea pe Victoriei, asa, prin dreptul Palatului Telefoanelor. Pana pe aici am reusit sa tin ritmul celor doi fara probleme, dar de prin zona asta, am inceput sa simt ceva semne de oboseala, muschii parca incepeau sa tipe, respiratia ajunsese la pragul in care nu o mai puteam controla, dar cum, necum, reusesc sa-mi revin si sa continui in acelasi ritm. De fapt, tipul a disparut, nici nu mi-am dat seama cand eu si cu tipa am ramas singuri. Urcam pe la Cismigiu, coboram, iar nu mai tin minte mare lucru, ma tin de fata asta. Aha, ce galagie, concentrat, concentrat, dar tot imi sar in ochii tobosarii de pe margine care ne incurajau cu foc. Ajungem prima data la start si arata 01:09:si ceva secunde. Incerc sa-mi fac un calcul. Mmm, patru kilometri si ceva parca mai sunt. Hai ca sa vezi, pot sa scot sub o ora treizeci, dar oare cu cat. Urc panta, dar clar nu mai aveam vana de la prima urcare. Cu toate astea urc umar la umar cu tipa respectiva si continui cu ea pana la despartirea traseelor.
Pe coborare, la oarecare distanta vad o tipa si un grup de trei baieti. Nu ne despartea mult, poate 100, 150m. Incerc sa maresc ritmul, dar nu, era la limita. Asta pana ma intersectez cu ceilalti de la semi care ajungeau prima data la start/finish. Printre acesti alergatori parca prind mai mult suflu, cel putin asta era impresia in timp ce depaseam :). Intru pe ultima linie dreapta, depasesc eu, dar uite unul care ma depaseste. Pana realizez ca era ca mine, pe final, omul aveam deja un avans de 20, 30m. Incerc sa-i tin ritmul, sperand sa pot sprinta pe ultimii metri. Fac asta, dar nu reusesc sa-l prind, in schimb scap de un alt concurent care ajunge in urma mea la doar cateva sec.
Cam asta a fost. Am reusit un PB de 01:23:46 care mi-a adus multa bucurie pentru ca nu m-am asteptat.
Am primit medalia, mi-am luat o apa dupa care am mers repede la garderoba pt a ma schimba la loc. Avand inspiratia de a-mi lasa schimburile intr-o punga alba si nu galbena, o gasesc imediat acolo unde am lasato. Ma schimb, iau bicla si plec pe traseu pt a incuraja si a face cateva poze maratonistilor.
Fac tot traseul pana la magazinul Unirii, aici mai zabovesc putin pt cateva poze, dupa care plec la munca, ca de, distractie, dstractie, dar trebuie sa mai si muncim.
Chiar daca au trecut cateva zile de la concurs, reusesc totusi sa-mi amintesc cateva lucruri de care am fost multumit si altele de care nu. De fapt, imi amintesc destul de putine :).
Toaletele, vesnica problema de la concursuri, noroc ca m-am descurcat cu cele din parc. Traseul, in mare parte frumos, doar partea cu straduta aceea care a facut dreapta din Victoriei si a doua urcare/coborare pe langa Casa Poporului mi-ar placea sa nu mai fie la urmatoarea editie. Puncte alimentare, nu stiu, dupa cum am zis, nu m-am oprit deloc la ele, dar voluntarii de la aceste puncte au parut de fiecare data foarte saritori. Mai sa-ti sara in fata ca sa te serveasca cu ceva. Intersectarea cu alti alergatori. Daca la ultima participare la semi, am avut probleme serioase in rondul de la Unirii unde m-am intersectat cu un grup compact care acolo intorcea spre Casa Poporului, de data asta, chiar daca m-am intersectat la Izvor, erau rasfirati, si mai mult, mi-au redat pofta de alergat.
Ahhh, mi-am amintit ceva foarte urat. Inainte de urcarea pe Victoriei, chiar inainte de curba, un tip din fata noastra de care noi ne apropiam, arunca ambalaje pe jos. De fapt, initial am vazut cum ii cad niste bucatele mici, ca cele pe care le rupi la inceput dintr-un baton, ceva, si la cateva secunde vad cum arunca tot ambalajul. Omule, daca citesti aceste randuri, ramane valabil exact ce ti-am transmis atunci. Esti needucat, necivilizat si meriti sa participi la un concurs care are traseul prin jurul unei gropi de gunoi.
Ca sa nu termin postarea cu ceva urat, incerc o promisiune. La anul in mai, o sa incerc sa-mi imbunatatesc timpul la 10k, sub 37min, sau la semi sub 01:22:00. ramane de vazut cum o sa ma simt pana atunci. Momentan, inca sunt in pauza si abia de la inceputul lui noiembrie o sa-mi incep un progam de antrenamente care sa duca la ceva frumos.
Dragi prieteni, amici si cunoscuti, pana la primul concurs din 2017, ne mai vedem pe strazi, parcuri, munte, alte concursuri la care veti lua voi startul.
Multe mltumiri CiucasX3, alaturi de care formam o echipa, familie, nebuna si frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu