E vineri, maine e primul concurs mai serios pe anul asta. Sunt putin suparat ca in ultima luna, din diverse motive, nu prea am alergat. De fapt, in ultimele doua saptamani, am alergat doar de doua ori, si atunci cu frana trasa.
Imi pregatesc doar cateva lucruri, nu de alta, dar Daniel, prietenul cu care merg in Sinaia, trebuie sa se intoarca repede in Bucuresti. Ma bag la somn si asa cum ma asteptam, am atipit imediat.
E sambata, ma trezesc la 04:45, ma intalnesc cu Daniel la 05:30 si purcedem la drum. In doua ore suntem in Sinaia. Parcam la mall, asa cum era recomandat intr-un mail primit de la organizatori. Ridicam kit-urile, ne salutam cu cunostinte vechi si noi, dupa care facem o alergare usoara pe prima portiune din traseu. Deja eram incantat, la kit-uri si in zona de start totul parea foarte bine si frumos organizat. Traseul, atat cat am alergat noi, parea foarte interesant. Chiar surprinzator. Dupa ce ne intoarcem in zona de start, constatam si o mica problema, toaleta, care era inchisa atunci cand am ajuns noi, dar acum era coada la ea :). Mi-am amintit ca la intrarea in parcul cu cazinoul, erau niste indicatoare cu toaleta. Merg acolo si intradevar gasesc o alta, care era goala :), si rezolv problema. Multi si-au rezolvat aceasta problema la restaurantele, hotelurile..., din zona de start.
Ne strangem la start. Mai sunt cateva minute. Incepe numaratoarea inversa, care, de data asta, nu prea ma emotioneaza, ma simt foarte relaxat. In sinea mea stiu ca nu m-am pregatit pt acest cocurs, ca particip doar din curiozitate si placerea de a alerga alaturi de alti pasionati. Vreau totusi sa trec in sferturi, ceea ce ma face sa ma pozitionez in primele 4, 5 randuri de participanti.
START, si plecam toti. Plecam tare, si incerc sa-mi dau seama cam cati sunt in fata. Ma gandesc ca sunt cam 20. Ma ia valul si incep sa depasesc, fara sa-mi dau seama ii prind din urma pe cei mai buni, Zinca, Palici si Vitalie (sunt si altii, dar nu i-am recunoscut ). Observ ca acesti sportivi foarte buni, alerga la relanti, asa de socializare intre ei :), in timp ce noi ne rupem plamanii :).
Asfalt, intram imediat in parc, iata trecem pe langa Cazino(frumoasa cladire), facem stanga pe alee, iesim iar la strada si imediat incepem sa urcam usor pe piatra cubica spre Peles. Aici intram pe poteci de padure, tot intr-o continua urcare care deja imi scoate sufletul. Inca nu stiu cam pe ce loc sunt asa ca o tin mai departe intr-un ritm cat mai bun. Incepem sa si coboram, pe asfalt, pista de bob, scari, iata iar urcam niste scari. Cand ajung sus, in capatul lor, dau de Balan, un foarte bun sportiv care acum e voluntar. Ne incurajeaza pe toti si ne anunta pe ce loc suntem fiecare. In fata mea zice 13, la mine 14 si ma relaxez instant. Incep sa alerg mai usor pe coborare. Ma trezesc ca ma depaseste, unu, altu, cei buni care si acum stau la taifas :). Continui in timp ce incerc sa tin o numaratoare. Schimb o vorba cu unii concurenti si realizez ca nu prea mai stiu de cati am fost depasit, asa ca ii dau repede pe coborare. Arunc o privire in spate, ceea ce pana aici nu am facut, si observ ca sunt cel putin 10 concurenti in imediata mea apropiere. Continui sa cobor tot mai repede, ajung la portiunea plata cu asfalt si continui sa alerg cap la piept :), alaturi de Enescu George care ma gandesc ca are cam 1,80.
Schimbam o vorba, imi confirma ca suntem in primii 20 si continuam pana in locul de unde s-a dat startul, ca de aici stiu de pe harta ca mai avem o bucla de vreo 2, 3 km. Da, chiar asa e, facem stanga pe asfalt, mai urcam o panta, niste scari, coboram scari, panta cu asfalt pe langa frumoase cladiri din Sinaia si ajungem pe ultimii 200m de plat. Am terminat pe 14, in 51 min, iar Daniel pe 37 in 54 min, ceea ce a avut grija sa-mi confirme valoarea apropiata a concurentilor.
In acest prim tur de aproximativ 11km si o diferenta de nivel cam de 400m, am mers mai departe 32 baieti din 249 si 32 fete din 105. Urmau sferturile care insemnau patru grupe de cate 8 baieti si patru grupe de cate opt fete. Pentru detalii mai exacte, vizitati pagina http://sinaia.urbantrail.ro/. Din cei 8 din fiecare serie, urmau sa ajunga in semifinale primii 4 din fiecare serie.
Am nimerit in grupa A, ceea ce insemna ca eu alaturi de alti 7, suntem primii care luam startul in sferturi.
Cat ma invart prin zona, dau nas in nas cu Cojan Gabriel care are grija sa ma anunte ca am picat in aceeasi grupa si imi zice sa ma duc la Radu Milea sa-mi ridic numarul. Ma deplasez in zona respectiva, ridic numarul si imi arunc ochii pe foaia grupei. Mda, dupa nume, singurul pe care il cunosc e Cojan Gabriel, colegul din grupul Ciucas X3, un foarte bun alergator. Intre o incercare de a manca ceva si cateva palavrageli, ma trezesc ca trebuie sa ajung in zona de start. Ma mai salut cu unu, altul, mai primesc incurajari, mai trag cu ochiu la ceilalti 7 care se incalzeau si o faceau intr-un mod profesionist care imi arata ca oamenii ori sunt sportivi profesionisti, ori amatori cu multa experienta ca si Gabriel. Buuun, timpul a trec si mai erau 5 min pana la start.
Niciodata nu am fost genul de persoana care sa vrea atentie, din contra, imi place sa fiu acolo, ascuns in multime si vazut cat mai putin. Acum ma simteam intimidat. Eram doar noi 8 la start si toti ochii erau pe noi, pt ca eram prima serie la prima editie a acestui inedit concurs. Cel putin asta simteam in acele momente. Daca ceilalti 7 erau in prima linie de start, eu stateam cativa pasi mai retras. Parca nu ma simteam in pielea mea sa ma iau la intrecere de la bun inceput.
La 11:30 fix se da startul. Cei 7 din fata mea, pleaca ca din pusca. Eu, asa, ceva mai usor, incercand sa accelerez dreptat. Dupa 200m, la intrarea in parc, deja l-am prins pe unul, dupa inca putin timp, alti doi. In fata mea, cam la 50m era Gabriel si ceva mai in fata, un grup format din restul de trei. Imi fac o socoteala simpla si realizez ca trebuie sa-l depasesc pe inca unul, indiferent cine, ca sa prind ultimul loc calificabil. Urcam repede, iar asfalt, piatra cubica, carari prin padure. Gabriel era ultimul din cei patru, dar apropiat de ceilalti trei, eu inca eram la 20, 30m si incercam sa tin aproape fara sa ma obosesc maxim, ceea ce era greu ca oamenii tineau un ritm alert. Dupa urcare, a inceput si coborarea. La inceput prin curtea Pelesului, unde am observat ca cei trei s-au indepartat cam la 100m de Gabriel, care la randul lui era cam la 30m de mine.
Incerc sa accelerez, si la casutele cu diverse lucruri pentru turisti, pe portiunea de plat, reusesc sa-l prind si sa stau cu el. Ne strangem mainile in alergare si pentru o clipa m-am gandit ca putin imi pasa care din noi doi se califica mai departe. In clipa urmatoare mi-am dorit ca amandoi sa-l prindem pe unul din cei din fata. Astea au fost doar niste clipe pentru ca dupa o portiune in care am alergat cot la cot, aveam senzatia ca pe coborare ma indepartam usor de el. Asa si era, undeva in zona manastirii Sinaia, reusesc sa ma indepartez cativa metri, ca nu ii mai auzeam rasuflarea in ceafa, dar doar pana la scari, unde eu am incercat sa-mi protejez glezna in timp ce el le-a coborat ca nebunul(am aflat asta la finish) :). Am ajuns in drumul asfaltat primul, dar cu el foarte aproape de mine, mi-am dat seama de asta in urma incurajarilor pe care le primea de pe margine. Prin dreptul hotelului Palace, cam la 400m de finish, ma pinde el si ma si depaseste in incercarea mea de a imi pastra suflu pentru ulimii metri. Ma tin la nici 5m de el pana cand facem dreapta pe ultimii cam 150m de linie dreapta. Aici, el reuseste sa accelereze fantastic, iar eu abia reusesc sa-i tin ritmul cam vreo 50m cand realizez ca omul chiar poate sa o tina asa pana la capat :), asa ca incetinesc imediat, si in alergare usoara privesc cum termina in forta si se tranteste frant pe jos. Ajung si eu la cateva secunde dupa el, si realizez ca acest nou prieten, a dat tot ce poate pe ulimii sute de metri. In timp ce, impreuna cu o alta persoana, incercam sa-l ridic de jos, ma bucuram pt el, dar eram si putin invidios ca a putut avea asa energie in timp ce eu nu.
Cam asta a fost pentru mine S-Karp UrbanTrail Sinaia. O experienta fantastica, care mi-ar fi placut sa ma prinda mai bine pregatit si de la care, cu parere de rau, a trebuit sa plec in cateva ore, in loc sa fac poze si sa-i incurajez pe ceilalti concurenti.
Daca cineva ma intreaba, sa mearga sau nu la editia din 2017? ii raspund fara sa stau pe ganduri. Mergi ca o sa-ti placa cu siguranta, indiferent de cat de bine, slab pregatit esti.
Multe multumiri si felicitari:
Fotografilor care au facut niste poze superbe, http://www.penellouis.ro/, https://onthepurplewave.wordpress.com/, https://www.facebook.com/bhelzhebuth, https://www.facebook.com/irina.anton.5, Pochiu Cornel din echipa Fisheye, Adrian Mila, https://www.facebook.com/heracleopatra... Scuze daca n-am mentionat pe cineva!
Organizatorilor, voluntarilor, primariei si tuturor celor care au facut posibil acest concurs.
Daniel, care a fost soferul meu, atat la dus cat si la intors.
Celorlalti participanti fara de care, astfel de evenimente n-ar mai fi la fel de frumoase.
Urmeaza http://www.brasovmarathon.ro/, unde particip la proba de semimaraton si sper sa scot sub 02:15:00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu