Postări

Se afișează postări din 2016

Visuri si planuri

Na, s-a dus si anul trei de alergare ☺. Acum, la sfarsit de an, tin sa-i multumesc echipei Ciucasx3 care ma primit in familia lor, si nu in ultimul rand, celor cativa prieteni care intr-un fel sau altul mi-au fost alaturi, ajutandu-ma sa-mi indeplinesc cateva vise! A fost un an bun, cu multe momente frumoase, unele chiar memorabile, dar s-a incheiat, asa ca e timpul pentru planuri. In urma cu cativa ani, cand frecventam cercuri cu oameni a caror pasiune comuna era drumetia, uneori, la un foc de tabara, masa intr-o cabana, odihna intr-un refugiu..., auzeam pe cate unul care spunea. Eu, anul asta am urcat toate varfurile de peste 2500, eu in vara asta am reusit sa urc toate varfurile de peste 2500, iar cel mai mult ma uimit un tip care a zis, eu intr-o luna am reusit sa urc toate aceste varfuri. Pentru mine, care in acea perioada abia urcasem 5, 6, vorbele lor sunau waw, ce taree!!! Timpul a trecut. Am mai facut drumetii, m-am apucat si de alergat, iar prin 2014, amintindu-mi vor

Inov-8 Trailroc 255

Imagine
Dupa aproximativ 400k strabatuti cu acest model, mi-am zis sa-mi scriu parerea ca poate mai ajuta si pe altii. In incercarea de a trece la adidasi minimalisti, dar mai ales ca i-am prins la oferta, in primavara acestui an am ales modelul 255 care are nivelul maxim de amortizare dintre aceste trei modele, 235, 245, 255. Recunosc ca aveam si o usoara feblete pentru acest brand, care nici acum nu stiu de unde a rasarit :). I-am folosit pe majoritatea suprafetelor, pamant, noroi, stanca uscata, umeda, grohotis, chiar si pe cateva portiuni de zapada inghetata. Am fost nevoit la unele concursuri sa-i alerg si pe asfalt, asa, 1, 2 km. Distanta maxima parcursa cu ei a fost aproximativ 40 km la EcoMarathon. Dupa toata aceasta perioada in care i-am tot folosit, pot spune ca sunt foarte multumit de model. Usori sunt, comparativ cu un model de la Patagonia, dar fata de Adidas Kanadia 7 Tr nu prea am simtit diferenta. Au aproximativ 255gr, depinde de marimea pantofului. Aderenta au pe toate s

MIB 2016, PB la semi.

Imagine
Sunt la a patra participare pe asfaltul din Bucuresti. Cand in mai, cand in octombrie ca pentru mine inseamna acelasi concurs. Nu e genul meu de cursa, de fapt, daca nu m-ar inscrie firma, slabe sunt sansele sa particip. In 2014, am scos la semi 01:45, anul trecut 01:27, anul asta, in mai, la 10k am reusit un timp de 39min si ceva sec. pentru care am muncit ceva antrenamente, iar acum in octombrie am reusit sa ma surprind singur. PB la semi, 01:23:46 care a dus la o clasare pe locul 20. Inca nu stiu ce ma bucura mai mult, timpul scos, sau ca am participat cu alti sapte colegi. Dc spun asta? Pai in 2014 si 2015, nici un coleg de la mine din magazin nu a mers, dar anul asta, in mai, au fost patru, printre care si sefa, iar acum in octombrie, din aproximativ 30 de colegi, am fost trei fete si cinci baieti, ceea ce pentru mine a fost ceva fantastic. Nu le-am zis, dar in sufletul meu chiar ma bucuram ca usor, usor, le-am deschis si altora ochii, pofta..., pt a face ceva miscare. E drept,

2X2RACE 2016, anul revansei.

Imagine
Anul revansei, ce ciudat suna, dar are ceva adevar. In 2014, din cauza conditiilor meteorologice, cursele au fost scurtate, iar pe langa asta, m-am accidentat la lacul Caltun si am terminat cursa intr-un picior, cu un timp foarte prost. In 2015, imi doream sa termin in 10 ore. Plec cu 5 min. intarziere, merg bine pana pe Moldoveanu, ma intorc in saua Capra cam in sub sase ore, dar fiind obosit, cunoscand ce traseu urmeaza spre Negoiu si influentat intr-o anumita masura de un prieten, pur si simplu abandonez cursa, fara dureri, fara nicio problema majora, doar pe motivul ca nu ma incadram in cele 10 ore. Normal ca pe urma mi-a parut rau ca nu am continuat :). Din aceste motive consideram acum anul revansei. Cu ceva timp in urma, cand mi-am facut lista de curse si obiectivele la ele, pentru 2X2 trageam sperante la sub 9 ore. Un obiectiv indraznet, dar plauzibil avand in vedere ca m-am antrenat mai mult fata de anul trecut. Chiar cu trei saptamani inainte de cursa, am facut un antrename

Marathon 7500.

Imagine
Concursul care ma invatat semnificatia cuvantului ECHIPA si care a dus la al treilea abandon din scurta mea cariera de alergator montan. Am participat la proba elite, mixt, impreuna cu Ruxandra, colega de la CiucasX3. Pe aceasta cale tin sa si multumesc echipei CiucasX3 . Da hai sa facem intai o mica descriere a concursului. Marathon 7500 este o competitie care se tine in muntii Bucegi si are doua probe. HOBBY, aproximativ 45km cu 3700 diferenta de nivel si ELITE cu aproximativ 90km si 7500 diferenta de nivel. Este UNIC si probabil cel mai dificil, prin faptul ca pot participa doar echipe de cate doi, fete, baieti, mixt si ca se tine doar pe trasee turistice, ceea ce duce la foarte putine marcaje de concurs, doar in unele puncte cheie. Cum am ajuns sa participam? pai, uite asa :). Cu un an in urma, ea a participat la aceeasi proba alaturi de Dragos State. Au scos peste 34 de ore. Pe atunci imi tot povestea cat de greu a fost, frumos..., si din vorba in vorba, ne-am propus ca

Maraton Apuseni 2016.

Imagine
Nu ma asteptam, dar iata ca m-am clasat iar pe podium. Profitand de lipsa unor alergatori foarte buni si scotand un timp de 01:48:23, in cadrul cursei de semimaraton, care are 21,1 km cu diferenta nivel de 1.061 m. m-am clasat pe locul 3 general si 2 la categoria 30-39 ani. Cum s-a ajuns la aceasta intamplare? pai hai sa vedem. 2 aprile, cu aproape doua luni in urma. Intr-un grup de pe facebook, Cristina, o necunoscuta pt mine, posteaza ca vrea sa doneze locul de la semimaraton pt ca avea unele probleme de sanatate. Vad anuntul, stau cateva clipe pe ganduri pt ca Apuseni nu era in calendarul meu, si strig in gura mare ca as fi incantat daca mi-ar da mie. Dupa cateva formalitati cu organizatorii, intru in posesia unui loc la semimaraton. 7mai-20mai, cu doua, trei saptamani inainte. In aceasta perioada, am incercat sa-mi gasesc cazare si transport. Am tot intrebat in stanga, dreapta, si pana la urma am noroc cu Cristina ca imi gaseste ea. Ma pune in legatura cu Axon, si gata, a

PB pe 10.5 km.

Imagine
In duminica ce tocmai a trecut, am alergat pe distanta de 10.5 km. in cadrul Bucharest half marathon 2016, si mi-am mai depasit o limita. Putin cam mult spus o limita, de fapt a fost doar asa o mica dorinta. Mai exact, am reusit sa termin proba in 39:32;00 Da hai sa scriem cateva cuvinte despre experienta asta. Recunosc pentru a nu stiu cata oara, evit pe cat posibil alergarile pe asfalt, beton... De fapt, niciodata nu m-am inscris eu la vreuna. Asa si acum. Datorita firmei la care lucrez, acum o luna, am avut de ales o inscriere la oricare din probe. Cum populara era prea mica, iar semi. cam lunga dupa maratonul de la Eco, mi-am zis ca proba de 10.5 e perfecta. M-am inscris, am mai facut cateva antrenamente pe pista de la Dinamo, am mai participat la doua concursuri, si iata-ma in ziua de 15 mai. Obiectiv, sub 40 min. Ca de obicei, cum fac inaintea fiecarei curse, m-am trezit cu aproximativ 3 ore inainte de start. Am baut apa, am mancat iaurt cu fulgi si am plecat spre Piata Con

Ecomarathon 2016

Imagine
Povestea celui mai ud concurs :). Deschid ochii, ma uit la telefon si zambesc. Inca mai erau zece minute pana cand trebuia sa sune. Opresc alarma, ma dau jos din pat, pun iaurtul pe calorifer pentru a se incalzi putin si ma duc la baie. Ma spal, imi fac treaba, ma uit in oglinda si ma intreb, oare de ce am emotii, parca nu mai aveam. Mda, probabil pentru ca e primul meu Eco si ca am scos un rezultat bun de curand la Brasov. Ma stropesc pe fata, beau niste apa, dupa care, ma intorc in camera. Torn iaurtul intr-un vas, peste el un mix din ovaz, stafide..., amestec si las la muiat. Ma uit la lucrurile pregatite pentru concurs care le-am pregatit aseara. Rucsac, sapca, buff, gecuta de ploaie, tricou, sosete, jambiere, colanti scurti, adidasi, telefon in caz de nevoie, o banana, un bidon cu bautura de hidratare cu electroliti, un gel, cateva patratele de glucoza si un baton. Stau si gandesc. Mmm, au anuntat vreme urata, chiar cu posibila grindina. Oare sa-mi mai iau un tricou, sa schimb c

Bucuria primului podium.

Imagine
Povestea primului podium, sau primului timp de sub 2 ore pe un semimaraton montan realizat in cadrul  http://www.brasovmarathon.ro/ . Cu aproximativ trei saptamani inainte. Intr-o seara, dupa serviciu, realizez ca de ceva timp, din cauza unor dureri de glezna, nu prea m-am antrenat. De fapt, in ultima luna nu stiu daca am depasit cinci alergari. Asa ca, fiind inscris la maraton de cand s-a dat drumul la inscrieri, trimit o rugaminte organizatorilor sa ma transfere la semimaraton. S-a rezolvat imediat, iar eu m-am putut culca ceva mai linistit. Cu cateva zile inainte. Ma apuc sa ma uit pe clasamentul cu timpii de anul trecut(acum cunoscand ceva concurenti dupa nume), si incerc sa ma gandesc la un timp. Dupa 04:45:00 facut de mine la maraton anul trecut, lipsa antrenamentului din ultima vreme si ce gasesc aici in clasament la timpii unor concurenti buni pe semimaraton, imi zic ca ma multumesc sa scot pana-n 02:15:00. Cu cateva ore inainte. In drum spre eveniment, in masina cu