Trail Runner

De doi, trei ani ma batea gandul sa ajung la cursa asta, dar taxa putin cam mare si uneori timpul, au facut sa ajung abia anul asta. De fapt, mi-am zis ca orice ar fi, nici ca mai lipsesc :). Motivele principale care ma atrageau erau traseul spectaculos si mai ales discutiile legate de marcaj :). Zis si facut. M-am inscris, de cazare s-a ocupat un amic si asa am ajuns sa stau cu un grup de oameni foarte faini, intr-o vila la nici 500m de start. Vineri seara am ajuns, mi-am ridicat kitul, la care am avut ceva probleme ca nu l-au gasit pe -al meu, dar au rezolvat imediat, si m-am trezit cu numarul 5000 in loc de 5005 :). A urmat ceva socializare cu cativa cunoscuti. Am cheltuit ceva banuti pe 3 geluri Isostar, dupa care am mers sa mancam. Am bagat la ghiozdan o portie de MBS si niste taitei cu lapte de la Fru Fru. Am tras pe dreapta pe la 12, iar la 5 eram in picioare. Mai erau doua ore pana la start, asa ca mi-am domolit foamea cu deja obisnuitul iaurt cu fulgi de la mega, care i-am

Impotriva regulilor nescrise in ceea ce priveste alimentatia :). De ce? pai o sa aflati voi mai jos :). Ca in fiecare an, ma inscriu din prima zi, ca de, se epuizeaza prea repede si nu vreau sa raman pe langa. Nu vreau, pentru ca am o ambitie sa ajung la 4 ore. Inca n-am reusit asa ca ne vedem si la anul tot pe traseul de maraton :). Am plecat de vineri. Dus am fost cu Luiza, in Busteni ne-am intalnit cu Mihaela care a facut ceva cumparaturi la Mega si toti trei am ajuns pe la 18 in Moeciu de Sus. Le-am ridicat, m-am ofticat putin ca am primit sosete in loc de sapca, iar tipul nu a vrut/putut sa ma ajute, ne-am mai socializat, dupa care a urmat cazarea cam la 700m de start, de care tot Luiza a avut grija sa se ocupe. Aici am stat mai multi din echipa Ciucasx3, ceea ce a fost super fain. Dupa cina, care a constat intr-un pastrav cu ceva mamaliga, m-am bagat la somn, ca de, am stat in aceeasi camera cu Florin, iar el se culca devreme :). Asta a fost bine, ca m-am odihnit si m-am

Photo:fisheye.ro Pentru mulți, sezonul concursurilor montane începe mai devreme sau mai tarziu, dar pentru mine, asta e concursul pe care îl astept cel mai mult. E momentul în care îmi  dau seama ce am muncit in lunile de iarna plus ca îmi si place traseul, organizarea si mai ales revederea cu mulți oameni din acest fenomen. Nici nu s-a dat drumul bine la înscrieri ca hop si eu. Mai departe lunile au trecut si iata-ma in săptămâna dinaintea concursului.  La asta am si cele mai multe emoții, asa ca abia așteptam să treacă zilele ca să iau startul știind că pe urmă doar ma bucur si focusez pe alergare. Cu chiu, cu vai, zilele au trecut, iar eu am încercat să mă hidratez cât mai bine si sa mănânc tot felul de chestii care contin potasiu, magneziu, zinc si alte minerale necesare. Pe lângă astea am băgat niște orez cu două zile înainte si paste cu una. Nu stiu cat efect au toate aceste pregătiri de alimentație, dar imi place sa cred ca e de bine :). Pana la urma, am fost luat în primire