Postări

Se afișează postări din 2017

Baneasa Trail Run 2017

La cursa asta am mai particip in urma cu trei ani. Mai bine zis, in primul meu an de alergare. Imi era dor de Baneasa si de organizarea lor, care se pare ca e tot mai buna. Sa fim seriosi. A fost primul concurs unde am gasit corturi incalzite. Pe langa asta, oamenii chiar au stat bine si la alte capitole marcaj, voluntari, mancare... Mmm, de fapt afost si o mica poblema. Pe la km 17, noi cei de la semi ne-am intersectat cu cei mai inceti de la 10k, ceea ce a dus la a jongla printre alti concurenti. Dar, avand in vedere ca energia era cam pe final, aceste depasiri parca mi-au mai revitalizat pofta de alergare :). Cursa in sine a fost multumitoare avand in vedere dificultatea traseului(plin de noroi si a plouat constant). Pana pe la km 10 am reusit sa tin un ritm de 4/1000, dupa care, am inceput sa ma tai usor :). Am terminat pe 6 la general si 3 categorie, ceea ce a fost o surpriza pentru mine. Vedem ce se mai intampla la anul. Poate o sa fie cu zapada :).

O perioada aglomerata.

Au fost cinci curse bune in nu mai putin de 5 saptamani. Semimaratonul Bucuriei unde m-am clasat pe 2 la general si 1 la varsta, MPC-ul pe care l-am terminat pe locul 11 la general si nu stiu cat la varsta :), semimaratonul din Bucuresti unde am facut PB pe plat cu 1:21:05 clasandu-ma pe locul 16 la general, Bunloc vertical, la care m-am clasat pe 16 si 6 la general cu timpul de 25 min si cateva sec. si Festival Bunloc Piatra Mare trail running la care m-am clasat pe 9 la general si 3 la varsta. Cam mult, resimt asta, mai ales ca la toate am tras cat am putut, dar asa s-au nimerit. Semimaratonul Bucuriei-a fost o cursa faina, organizata de o mana de oameni frumosi, printre care si Vlad G, un bun prieten care dealtfel ma si invitat. Cursa a avut loc pe dealurile de langa Urlati si s-a dat startul de pe terenul de fotbal al orasului. Organizare buna, traseu foarte frumos care pe alocuri a trecut prin podgoriile din zona. Cursa in sine a fost o urmarire a lui Radu Milea pana a gresit tr

Viata de voluntar la Ciucasx3.

Pentru cei care nu stiu, fac parte din Ciucasx3 Team, un grup de sportivi amatori adunati la un loc de Alexandra State. Am tinut sa precizez acest lucru pt ca unele persoane confunda statul de component al grupului cu voluntariatul. Nu, nu prea are legatura una cu alta. Fiecare dintre noi facem pe voluntarii in timpul concursului, doar daca vrem si putem. Asa si eu, din experienta anilor trecuti, stiind cata nevoie e de oameni, am ales sa ajut ca voluntar si in acest an. Ce a insemnat experianta de voluntar? Pai, cateva weekenduri din august care in mod normal le foloseam pentru antrenamente lungi, acum le-am folosit pentru ecologizare, marcare traseu turistic si de concurs, recunoasteri. Au fost momente in care m-am murdarit de vopsea, mi-am bagat mainile cu manusi prin toate gunoaiele lasate de altii, ne-am certat cu diversi idioti care ne luau marcajele de concurs din pomi..., dar pe de alta parte, toate aceste momente le-am petrecut alaturi de oameni faini, marea majoritate facand

Toate 14 intr-o saptamana

Ce pompos suna :). Sa va zic despre ce e vorba. Avem pe teritoriul Romaniei 14 varfuri de peste 2500. Unii spun 12, altii 13, dar cei mai multi, dupa masuratorile din ultimii ani, se refera la 14. Cele 14 sunt: Le pun in ordinea in care am de gand sa le fac. -Masivul Bucegi-Vf. Omu 2505, vf Bucura Dumbrava sau Ocolit 2503 si Capul Morarului 2501. ------Masivul Fagaras- Vf Hartopul Darei 2506, Dara 2501, Vistea Mare 2527, Moldoveanu 2544, Vanatarea lui Buteanu 2507, Lespezi 2517, Cornul Caltunului 2510 si Negoiu cu ai lui 2535m. ----.Masivul Parang-Vf Parangul Mare 2519. -Masivul Retezat-Vf Papusa 2508 si Peleaga cu ai lui 2509. De unde si pana unde? Acum vreo doi ani, nici nu mai tin minte in ce context, mi-a trecut prin cap o provocare. Mi-ar placea sa fac toate varfurile de peste 2500 intr-o saptamana, iar distanta parcursa sa fie doar pe propriile picioare. Cum de mi-a trecut asta prin cap? nu stiu.  In urma cu 5, 6 ani frecventam cercuri de muntomani. Ne strangeam cativa pe c

RetezatSkyRace 2017, sub patru ore.

Imagine
Imi place mult cursa asta, dar e departe si astfel am tras chiulul anul trecut. De fapt, incepand de anul asta, am zis sa merg pe alta logica. Unul, doua concursuri pe an mai indepartate la care sa-mi iau concediu pentru a vizita si zona. Asa impac doua placeri, alergare si descoperit zone noi. De, asa e cand vrei sa-ti indeplinesti unele vise, strangi cureaua si faci sacrificii. Ma, chiar imi e dor de Retezat, imi place tot, de la organizare, voluntari..., pana la peisaje si dificultate, asa ca trebuie sa ajung iar. Prind ziua cu taxa redusa, imi planific cateva zile de concediu ca sa mai stau prin zona si, gata, abia asteptam ziua de 17 iunie. Initial ma gandeam sa merg cu cortul, ca de, am stans bani sa-mi cumpar, dar inca nu l-am folosit deloc si, in plus de asta, am vazut in poze ca e foarte frumos sa campezi la Bucura. Zilele au trecut pana am ajuns in saptamana dinaintea concursului. Vremea, oricat imi doream eu sa fie buna, nu atat pentru concurs cat pentru campat la Bucura,

Hit The Top 2017

Imagine
Hit The Top "Memorialul Ebi Cusnir" este un vertical sau sky-running in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu exact unde sa-l plasez pentru ca nu cunosc conditiile care trebuie sa le indeplineasca un concurs pt a fi vertical sau sky.  Pentru cei care nu stiu, nu ca as sti eu prea multe, memorialul Ebi Cusnir, vine de la Eusebiu Cusnir, celalalt fondator al asociatiei Outdoor Romania care organizeaza printre alte concursuri si aceasta cursa de nota 10. Din cate am inteles, au fost doi fondatori la inceput, Ion Trandafir si Eusebiu Cusnir, iar de ceva timp se ocupa doar primul de aceasta pasiune. Nebunia de traseu si alte detalii importante se gasesc la aceasta adresa  http://htt.outdoorromania.ro/ . In linii mari, sunt de parcurs cam 5 km de urcare abrupta de la Salvamont Bran pana pe vf Scara si inca 2 mai acceptabili pana la vf Omu cu 1500 diferenta de nivel, dus, intors. Atat urcarea, cat si coborarea, se fac pe Ciubotea, una dintre cele mai tehnice vai marcate de la noi

Transylvania 100k prin ochii unui suporter.

Imagine
                                                 Alergare sau orientare? Daca anul trecut, cativa colegi din ale alergarii se plangeau din cauza marcajului prost, iar eu ii judecam la modul ca ei sunt de vina ca n-au fost in stare sa se descurce, anul asta mi-am schimbat radical parerea. Poate si vremea a fost un factor decisiv, dar ca organizator de concurs in luna mai pe culmile din Bucegi, nu ai cum sa nu te astepti la vreme nefavorabila. Iata de ce am ajuns la aceasta concluzie, si daca gresesc, imi cer scuze, dar e parerea mea si cred in ea. Nu m-am inscris la acest concurs in special din cauza taxei si a unei planificari pentru alt colt de tara. Astrele au facut ca lucrurile sa se intample altfel asa ca mi-am facut planul sa fac miscare, incurajez si sa fac poze pe traseul celor de la Transylvania, mai ales ca erau cativa prieteni care participau. Initial m-am gandit la o parte din traseul de 50k si poate o alta vale de prin zona. Ca sa n-am surprize am studiat harta si de

EcoMarathon 2017, mai bine ca anul trecut.

Imagine
La inceput de an, aveam in cap cateva curse, iar Eco nu era printre ele. Principalele motive fiind traseul, care imi place sa fie mai tehnic, si taxa, care chiar daca se justifica prin prisma organizarii si a kitului, pentru mine e destul de mare. Traseul, da, e alergabil si are privelisti foarte frumoase, dar eu prefer sa alerg, merg prin Crai, Bucegi, decat sa le vad de la distanta. Deci nu aveam de gand sa mai merg si anul asta, nu sa concurez, dar la un antrenament, facut poze..., cu siguranta ca mergeam, ca de, multi prieteni, atmosfera foarte frumoasa, ma chemau acolo :). Ete ocazie. Alexandra State nu mai poate participa, asa ca intreaba daca vrea cineva inscrierea ei. Pai, cum sa nu vreau? Nu ma inscrieam, dar nici nu puteam sa ratez ocazia pentru ca imi place tare mult sa alerg. Imi place sa simt ca nu mai am aer, sa urle picioarele si sa ma lupt cu aceasta senzatie. Imi place sa depasesc pomii, sa evit crengi, sa iau viraje, sa evit baltoace si sa injur atunci cand calc in

Saucony Peregrine 6

Imagine
Cu ceva timp in urma, cand cei din picioare erau pe duca, iar eu strangeam bani pentru ceva nou, m-am tot documentat cam ce sa-mi cumpar. Principalele criterii erau, durabilitatea, aderenta, protectia impotriva loviturilor, absorbtia socurilor si binenteles, pretul. La cele secundare, eram interesat de confort, flexibilitate, uscare rapida a picioarelor si nu mai tin minte ce :). Normal ca mi-am facut o lista cu modele de la diverse firme, care mi-au captat atentia, printre care si Peregrine 6 de la Saucony. A trecut timpul, timp in care am folosit niste Adidas Tr7 si Inov-8 255, ca in septembrie anul trecut, la Ciucas, un concurent sa-mi aduca acesti Peregrine 6 la doar 280 ron(multumesc Norocel). Din diverse motive, abia peste o luna am reusit sa-i bag la o prima alergare, cu toate ca profilul lor sportiv si talpa interesanta cu multe crampoane care sunt dispuse intr-un fel anume, imi faceau o pofta teribila sa-i alerg asa putin. Pana acum i-am alergat cam 100 km, atat pe noroi,