Viata de voluntar la Ciucasx3.

Pentru cei care nu stiu, fac parte din Ciucasx3 Team, un grup de sportivi amatori adunati la un loc de Alexandra State. Am tinut sa precizez acest lucru pt ca unele persoane confunda statul de component al grupului cu voluntariatul. Nu, nu prea are legatura una cu alta. Fiecare dintre noi facem pe voluntarii in timpul concursului, doar daca vrem si putem. Asa si eu, din experienta anilor trecuti, stiind cata nevoie e de oameni, am ales sa ajut ca voluntar si in acest an. Ce a insemnat experianta de voluntar? Pai, cateva weekenduri din august care in mod normal le foloseam pentru antrenamente lungi, acum le-am folosit pentru ecologizare, marcare traseu turistic si de concurs, recunoasteri. Au fost momente in care m-am murdarit de vopsea, mi-am bagat mainile cu manusi prin toate gunoaiele lasate de altii, ne-am certat cu diversi idioti care ne luau marcajele de concurs din pomi..., dar pe de alta parte, toate aceste momente le-am petrecut alaturi de oameni faini, marea majoritate facand parte din echipa noastra, ceea ce q dus la a fi prieteni. Sa vezi un apus, sa bei o bere la final de zi, sa te bucuri pur si simplu de momente alaturi de persoane cu care iti face placere, e super. Weekend-urile au trecut si a venit saptamana concursului. Mi-ar fi placut sa particip la proba de maraton. De fapt, eram chitit pe asta :). Planul meu era cam la fel ca cel de anul trecut. Ajut cateva zile inainte de concurs, sambata particip, iar dupa alergare merg intr-un post in care e nevoie. Totul s-a schimbat cand Ruxi, coleg care se ocupa de voluntari si posturi, ma anunta cu cateva zile bune inainte, ca are ceva probleme in unele posturi si nu are oameni destui cu experienta. Ii zic ca in cazul in care nu apar oameni intre timp, merg eu in unul din posturi si aia e, ca doar mai sunt concursuri lla care pot participa. Ii zic eu astq, dar in gandul meu tare mult mi-ar fi placut sa apara voluntari, iar eu sa pot alerga, chiar si la semi daca trebuia sa plec undeva mai repede. Zilele au trecut, iar eu m-am obisnuit deja cu gandul ca la editia din acest an am sa fiu doar voluntar, nu si participant. Joi ajung in Cheia cu bagajul facut pt a sta intr-un post. Cort, izopren, sac de dormit, conserve..., ce sa mai, tot tacamul pt doua nopti in salbaticie. Ma bucur de revederea cu alti membri din echipa, dupa care purcedem la treaba. De, zilele de dinainte si cele din timpul concursului sunt cele mai stresante si obositoare. Sunt atat de multe de facut incat trebuie sa fi voluntar ca sa poti intelege. Una peste alta ziua a trecut imediat. Ne-am culcat destul de tarziu, si nu pt ca nu mai era de treaba, ci pt ca se stia din anii trecuti ca vor urma doia nopti nedormite. Vineri, da, este exact ziua de dinainte in care se pun cap la cap toate piesele. Printre aceste piese, in toiul pregatirilor, Ruxi ma anunta ca a gasit oameni pentru CP si ca sa merg sa alerg, iar dupa sa merg sa schimb pe cineva din CP. Treaba, treaba, iar dupa cateva ore de entuziasm ca urmeaza sa alerg in ziua urmatoare, aflu ca trebuie sa plec cu Dinu chiar din noaptea asta in Tabla Butii, unde se pare ca aparuse o problema. Asta e, nu prea imi pica bine schimbarea, dar cum eram obisnuit de cateva zile cu gandul ca nu voi alerga, trec repede peste.  Trec orele, nici nu stiu cand, si pe la unu noaptea plec cu Dinu in Tabla Butii. Pana ajungem, pana punem cortul, ne nagam la somn pe la 02:30. Calculand ora de start, ne trezim pe la 06:30 ca sa-i asteptam pe cei de la ultra. Nu pot sa spun ca ne-au ajuns cele cateva ore de somn, dar stiam ca oameni ca Ruxi, Corina, Dragos, Alexandra..., nici macar atat nu au avut timp sa doarma. La 07:05 apar primii concurenti, Radu si un baiat pe care nu l-am recunoscut. Eu cu Dinu ne-am apucat de distractie. Fluier, clopotel, incurajari, poze, cam pe la 08:30, 08:45 erau trecuti toti concurentii de la ultra. Au urmat cateva ore de relax, in care am adunat lemne si pietre pt foc, Dinu a coborat pana in Pasul Boncuta lla masina ca sa mai ia cate ceva din ea, si orele au trecut imediat. Dupa toate aceste pregatiri, ne-am mai intins si noi la soare vreo o ora. De dormit n-am reusit niciunul, dar ne-am relaxat pana pe la 11:20, 11:25 cand au inceput sa apara concurentii de la maraton. Iar galagie, incurajari..., timp de vreo doua ore si ceva minute pana au trecut ultimii. Mmm, cand ii vedeam asa, ce mi-ar mai fi placut si mie. Ce sa fac, imi si place alergarea, mai sunt si o fire competitiva. Nu trec bine toti concurentii ca ne mai vine un coleg de la radioamatori in CP. Taca, taca, bag si un antrenament cu pante, mancam cate ceva, dupa care ne miscam oasele pana in platou la soare ca prea era umbra la noi. Trec vreo trei ore si in sfarsit apare primul ultramaratonist, Radu Milea.  Abia dupa vreo 40 min apare si urmatorul. Dupa alte 30 apare si Bogdan Petrut . Eu in plimbarea mea si facut poze, ajunsesem aproape de stana cu probleme din Tataru si vad cum cainii latra si se deplasau spre el. Mai departe au tot continuat sa vina. Unul cate unul, fiecare mai mult sau mai putin obosit.  Nu stiu daca au trecut vreo 10, dar cand a ajuns prima fata, deja ma retrageam spre cort pt ca soarele apunea. Am ajuns inapoi in CP, s-a lasat intunericul, focul a fost aprins si a inceput distractia. Intre timp au urcat la noi si jandarmii care ne-au mai adus cate ceva din Poiana Stanii. Printre concurentii care veneau si ii serveam cu ce aveam si noi acolo, am mancat si am palavragit la foc. Dupa lasarea intunericului au fost si cele mai placute momente ca voluntar. Ma bucura sufletul cand ii vedeam obositi, dar incantati ca suntem noi acolo. Majoritatea concurentilor care au venit dupa lasarea intunericului, se asezau, mancau, hidratau, povesteau... Da, au fost cele mai faine momente din toate zilele de voluntariat. Stiam cum se simt, cat de obositi sant si ma bucura sufletul ca noi cei din CP puteam sa-i ajutam. Am simtit ca multi au plecat mai revigorati  din postul nostru. Intre timp jandarmii au plecat, dar a urcat o alta masina cu Cristi, care ar fi trebuit sa ne schimbe. Eheee, pai cine era fraier sa mai plece, mai ales ca a adus si cateva beri :). Asa ca am stat cu toti pana pe la vreo unu si ceva noaptea cand a trecut si ultimul concurent. Stiam asta pt ca o masina a mers pana la CP anterior si nu mai era nimeni pe traseu. Dupa ultimul concurent, Cristi si radioamatorul au plecat cu masina, iar eu cu Dinu am mai motait la foc pana ne-am bagat in cort. Initial ne gandeam sa ne trezim devreme pentru a prinde cursa copiilor si festivitatea de premiere la ultra, dar am dormit amandoi atat de bustean ca ne-am trezit abia pe la 9 :). Repede strans, coborat la masina si mers in Cheia la fix ca sa prindem festivitatea de premiere. Au mai trecut ceva minute de pqlavrageala cu cativa prieteni, plus doua surprize, una din partea lui Bogdan care mi-a oferit o pereche de compressport pt gambe si alta ca am fost tras la tombola pt adidasi, dupa care ne-am apucat iar de treaba. Am strans noi una, alta, si nefiind presati de timp ne-am permis o socializare intre noi toti care am fost implicati mai mult sau mai putin in organizarea evenimentului. Dupa care treaba iar, ziua a trecut, iar eu am urcat la cabana Silva. Acum cand scriu e luni si am cateva ore de relaxare dupa ce am demarcat vreo 30 km de traseu. Maine inca vreo 20 si gata, pot spune ca plec bucuros acasa stiind ca am putut ajuta acolo cat de putin la satisfacerea si bucuria atator concurenti. In 2018, da, am sa fiu tot aici, dar sper sa si aler, chiar la ultra ca sa stiu o treaba :).

Comentarii

  1. N-ar fi rău să-și povestească mai mulți voluntari activitatea, să fie mai clar faptul că, fără ei, taxa de înscriere la un concurs având același nivel de organizare ca și CiucașX3, probabil că ar crește de vreo 5-10 ori. Incă un lucru: acum vremea a ținut cu participanții (și cu voluntarii :) ), dar lucrurile nu stau întotdeauna așa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu