Trail Runner

                                                 Alergare sau orientare? Daca anul trecut, cativa colegi din ale alergarii se plangeau din cauza marcajului prost, iar eu ii judecam la modul ca ei sunt de vina ca n-au fost in stare sa se descurce, anul asta mi-am schimbat radical parerea. Poate si vremea a fost un factor decisiv, dar ca organizator de concurs in luna mai pe culmile din Bucegi, nu ai cum sa nu te astepti la vreme nefavorabila. Iata de ce am ajuns la aceasta concluzie, si daca gresesc, imi cer scuze, dar e parerea mea si cred in ea. Nu m-am inscris la acest concurs in special din cauza taxei si a unei planificari pentru alt colt de tara. Astrele au facut ca lucrurile sa se intample altfel asa ca mi-am facut planul sa fac miscare, incurajez si sa fac poze pe traseul celor de la Transylvania, mai ales ca erau cativa prieteni care participau. Initial m-am gandit la o parte din traseul de 50k si poate o alta vale de prin zona. Ca sa n-am surprize am studiat harta si de

La inceput de an, aveam in cap cateva curse, iar Eco nu era printre ele. Principalele motive fiind traseul, care imi place sa fie mai tehnic, si taxa, care chiar daca se justifica prin prisma organizarii si a kitului, pentru mine e destul de mare. Traseul, da, e alergabil si are privelisti foarte frumoase, dar eu prefer sa alerg, merg prin Crai, Bucegi, decat sa le vad de la distanta. Deci nu aveam de gand sa mai merg si anul asta, nu sa concurez, dar la un antrenament, facut poze..., cu siguranta ca mergeam, ca de, multi prieteni, atmosfera foarte frumoasa, ma chemau acolo :). Ete ocazie. Alexandra State nu mai poate participa, asa ca intreaba daca vrea cineva inscrierea ei. Pai, cum sa nu vreau? Nu ma inscrieam, dar nici nu puteam sa ratez ocazia pentru ca imi place tare mult sa alerg. Imi place sa simt ca nu mai am aer, sa urle picioarele si sa ma lupt cu aceasta senzatie. Imi place sa depasesc pomii, sa evit crengi, sa iau viraje, sa evit baltoace si sa injur atunci cand calc in