Daca tot ma tine in casa o varicela urata, m-am pus pe scris cateva randuri cu cel mai bun concurs de la Eco pe care l-am alergat.
Acum se numeste Ecorun, dar e acelasi cu Ecomarathon. E un concurs de alergare montana emblematic la noi in tara. Are aproximativ 42 km cu 2100 diferenta de nivel. Traseul cuprinde 3 bucle de aproximativ 14km pe dealurile din jurul localitatii Moeciu de Sus. Am ajuns de cateva ori sa particip, iar de fiecare data am fost la proba de marathon. Imi amintesc un timp de sub 04:30 si unul de la ultima participare de acum 3 sau 4 ani in care am reusit un 04:06 si ceva cu o clasare in top 10. Anul asta imi doream sa scad sub 4 ore.
Dupa o perioada de antrenamente bunicele, dar cam insuficiente si 2 concursuri mai scurte destul de bune, Baneasa 10km cu ritm de 3:50 si semimaraton Macin, de 25km cu 1100 dif de nivel terminat in 01:59, ma simteam destul de preatit pt Eco. In ultima vreme, chiar daca a trebuit sa merg la job 5 weekenduri din 6, mi-am gasit 2 zile in cursul saptamanii ca sa fac 2 antrenamente bune pana la Malaiesti. Ambele au avut aproximativ 30km cu 2100m terminate pe langa 4 ore, exact ce imi doream ca efort pe perioada de timp.
Saptamana concursului.
Cumva, am lasat pe ultima suta de metri cazarea si transportul. Am avut noroc cu Alin, astfel ca am rezolvat cu 2 zile inainte.
Nu m-am simtit tocmai bine saptamana asta. Aveam o stare de slabiciune si un puls pe timpul noptii mai mare cu 5 batai. Am pus pe seama alergiei din aceasta perioada, in care stranutul, curgerea nasului si a ochilor e la ordinea zilei. Observasem asta si in timpul celor 2 alergari usoare din cursul saptamanii.
Am ajuns la cazare de vineri seara, dupa ridicarea kitului, pe la orele 20. Din pacate, fata de alte dati, nu mi-am pregatit alimentatia pt dimineata cursei, iar din localitate nici nu aveam de unde. Am gasit unde sa mancam seara, si tot acolo ne-am luat niste clatite pt dimineata urmatoare.
Trezirea a fost pe la 7 si ceva. Startul urma sa fie la 9.
A durat cam 1 ora si ceva, baia, mancatul celor 2 clatite, pregatit nr si echipament. Am ales sa plec cu o centura tip brau de la InstinctTrail, in care a intrat telefonul, 1 x flask apa, o mica jacheta de ploaie, 1 x plic electroliti de la Sponser si 4 geluri, 2 Maurten si 2 Sponser. Pe mine, Speedgoat in pecioare, jambiere si colanti scurti de la CEP, tricou Transylvania100, sapca si ochelari de soare.
La nici 8:30 eram in zona de start. Dupa cateva revederi cu prieteni si amici, m-am pus pe incalzit incheieturile. Daca eram la cursa scurta, alergam si 2, 3 km.
Startul electrizant cu numaratoarea inversa m-a prins cateva randuri mai in spate. Stiam ca multi pleaca prea tare si ca o sa-i depasesc in scurt timp, iar pe cei de la cross care si aveau dc, nu ii incurcam.
S-a plecat, in sunetul uralelor multimii de pe margini si de la portile pensiunilor, pasilor tuturor din jur... Primii 3 km se fac pe drumul din sat pana la un podet unde se face dreapta si incepe prima urcare propriuzisa. Ciudat, cu un ritm de 4.30, pulsul era cam pe la 170, cu 10 batai mai mult decat preconizam. Mmm, picioarele par sa mearga bine, asa si respiratia. Dupa ce depasesc cativa alergatori, atat baieti cat si fete, undeva pe la jumatatea primei urcari ma gasesc cu cativa amici care stiu ca au un ritm aproximativ cu al meu, Dan, Andrei, Ingrid... A fost interesant la un moment dat, ca eram unul dupa altul cei cu numerele 8, 9 si 10 :) Cu toate ca simteam ca se poate, mai ales pe coborare, incercam sa nu maresç ritmul. E foarte complicat sa faci asta cand simti ca poti. Astfel, cu o joaca de depasiri ale mele pe urcare, ale altora pe coborare, ajung in 1.10 in Moeciu impreuna cu Dan. N-am zabovit prea mult. Doar pt apa si am plecat pe urcare. De asta data, pot sa zic ca m-am jucat si bucurat de traseu impreuna cu Branescu si Dan pana la a 2 a urcare serioasa, cea din complexul hotelier din Moeciu. Aici, fiind mai abrupt, cumva i-am lasat pe baieti in spate si am alergat singur restul traseului. A fost ciudatel in bucla 3 ca a trebuit sa alergam cam 1 km pe acelasi drum din sat de la start. Totul a decurs bine pana pe urcarea pe Gutanu, unde au aparut usoare crampe la inghinali. Pe aceasta portiune l-am intalnit si pe Petrut care a avut grija sa ma incurajeze. In partea finala a urcarii, l-am vazut pe locul 4, dar oricat am tras pe coborare, nu l-am mai vazut pana la final. Atunci am aflat ca era Stroia de la Steaua. Din pacate, pe acesti ultimi km, ficatul sau ceva dn zona respectiva nu m-a lasat sa trag mai tare, cu toate ca picioarele puteau. Am tras concluzia la final ca am prea putini km pe anul asta, de alergare, si chiar daca stau bine de la bicla, e totusi altceva. Am terminat pe locul 5 open in timpul de 3.48.00 Multumit, atat de loc cat si de timp!
A fost cel mai bun timp al meu de la Eco. Nu stiu daca o sa reusesc sa-l mai imbunatatesc, pt ca in aceeasi luna sunt si alte concursuri la care imi doresc sa ajung.
