Darul de a renunta.

Daca ai citit postul anterior, cel in care fac referire la echipamentul si primii pasi din alergare, clar esti interesat de subiect.

Ai facut si tu primul pas, dar din diverse motive nu te-ai tinut. Ca nu esti obisnuit cu un program, ca nu ai timp, ca ai avut febra musculara sau alte dureri, ca a fost vremea proasta, ca altii alearga mai repede si ai senzatia ca se rade de tine, ca nu ai fizic pentru asta, ca nu ai varsta necesara, ca nu iti place... Sa sti ca te inteleg. Au trecut patru ani si tot ma mai confrunt cu unele temeri. Intradevar, nu la fel de greu ca la inceput.

Motivele tale.
Ca nu esti obisnuit cu un program. Partea frumoasa e ca nu ai un program. Mai ales in primele luni, Tot ce trebuie sa faci in primele 6, 8 saptamani, e sa iesi de doua ori pe saptamana, iar intre aceste doua iesiri sa ai macar doua de pauza. Poti sa iesi luni-miercuri, luni- joi, luni-sambata, marti-sambata..., sper ca ati inteles ideea. In ceea ce priveste ora. La fel, poti sa iesi atat dimineata, cat si seara. Atat ziua, cat si noaptea, dar asta e mai greu, ca ziua e prea cald, iar noaptea se doarme :). Daca intre aceste doua zile de alergat, mai gasesti timp si de mers la sala sau iesit cu bicicleta, cu atat mai bine, dar nu e obligatoriu. Apropo, sala poti sa faci si acasa. Niste abdomene si flotari e mai mult decat suficient. Mai poti sa faci si scari, da, scari. In loc sa urci cu liftul, urca pe scari, atat la bloc, daca stai, cat si la metrou daca mergi. Daca ai timp, poti sa le faci si in parc, in alta zi fata de cele doua zile de alergare. Poti sa faci drumetii in weekend. Ceea ce conteaza e sa faci ceva care trece peste confortul tau, care te scoate din rutina.

Nu ai timp. Ca muncesti mult, ca ai copii, ca trebuie sa mai faci treaba si acasa, ca trebuie sa-ti ingrijesti parintii, bunicii, ca ai de invatat, ca, ca, ca....Pot fi atat de multe motive, incat n-ai mai vedea pe nimeni ca alearga. Daca spun ca te minti singur, te asigur ca stiu despre ce vorbesc. Eu mi-am gasit timp. De multe ori, chiar si acum alerg de la munca pana acasa. Cunosc mame care au alergat pana la 7 luni de sarcina si la 2 luni dupa ce au nascut. Cunosc oameni care mergeau la servici, invatau pt facultate si gaseau timp de alergat. Cunosc oameni care merg la servici, au copii mici si fac trei sporturi, inot, alergare si bicicleta. Asa ca da, te minti singur cand te gandesti ca n-ai timp.

Ca ai avut febra musculara sau alte dureri. Da, asta e o problema. Ai iesit la prima alergare, pe langa faptul ca ai mers o gramada si ai gafait ca un cal la caruta, urmatoarea zi te-ai trezit ca ai tot felul de dureri. Aceste dureri sunt de bine sau de rau, depinde ce fel de persoana esti. Poti sa le accepti si sa te bucuri ca ele arata cat de mult ai muncit, poate chiar putin prea mult. Poti sa le accepti, sa inveti din ele iar urmatorul antrenament sa_l faci mai usor ca sa nu mai ai febra musculara iar. POTI RENUNTA, dar daca ai facut asta sau esti genul asta de persoana, te intreb, ce cauti aici? de ce citesti? Stai linistit, nu esti nici primul, nici ultimul care renunta. Probabil e cea mai la indemana solutie. Aoleo, ce greu a fost. Aoleo, cine ma pus sa alerg. aoleo, aoleo. Pa. Mergi sanatos. Poti sa te intorci linistit la birou, mers cu masina acasa, stat in canapea. Din cand in cand la o iesire in club, la terasa, in mall... Daca vrei totusi sa continui, sa sti ca toti avem dureri. Atat eu care alerg de 4 ani, cat si cel care alearga de 2, 6, 10 ani. Asa ca tu nu esti nici special si nici nu ai o problema. Dureri apar mereu, atat la tine care alergi 2 km, cat si la cei care alearga ultramaratoane de 100km. Nu esti si nu vei fi ocolit de ele atata timp cat ai de gand sa progresezi. A, daca ajungi sa alergi 10 km in, sa zicem 60 min, si ai sa vrei sa te menti acolo, da, ai mari sanse sa nu mai ai dureri sau vor fi foarte rare. Apropo, e valabil si in alte sporturi. Principiul e acelasi.

Vremea. Pai daca azi e prea cald, oricum nu ai program fix de iesit, asa ca o poti face maine. A, maine ploua. Nu face nimic. Fa niste scari la bloc si iesi poimaine. Sunt convins ca ai inteles ideea. Te asigur ca vremea e un motiv doar in primele luni, poate an, dar la un moment dat o sa inceapa sa-ti placa sa alergi plin ploaie, ca e mai racoare, ca iti aminteste de copilarie... Sa alergi pe frig, ca te vei obisnui cu temperatura si in plus te va feri de raceli.

Ca altii alearga mai repede si rad de tine. Ba mai rau, ca rad de tine cei care nu alearga. Pot sa-ti spun doar ca te inseli. Cei care alearga mai repede ca tine, nu rad de tine, doar se bucura ca au plecat de la nivelul tau si au reusit sa progreseze. Daca totusi rad de tine, ca mai sunt si cateva astfel de specimene, sunt niste idioti care n-au invatat nimic din asta. Pt ei totul se rezuma la viteza si au pierdut ideea de asamblu. In ceea ce ii priveste pe cei care nu alearga si rad de tine, sper sa te bucure faptul ca e posibil ca peste ceva timp o parte din acei oameni sa te considere un exemplu, si la randul lor sa se apuce de alegat.

Fizic pentru alergare. Nu exista asa ceva. Esti gras? Stai calm, nu esti pentru ca n-ai alergat si nici n- ai sa slabesti pentru ca te-ai apucat de alergat. In schimb, cu cat o sa te implici mai mult in acest fenomen, cu atat o sa-ti schimbi alimentatia in bine si atunci da, poti spune ca incepi sa slabesti. Partea cea mai buna e ca o sa slabesti fara un regim anume, ci pentru ca ti-ai schimbat stilul de viata.
Esti scund, inalt sau prea slab? Pe bune? Participa la un concurs si vezi ce te inconjoara, si daca tot ai sa-ti mai spui asta, clar ai o problema la cap. Eu am vazut oameni care alearga fara o mana. Am citit despre oameni care alearga tragand dupa ei propriul copil paralizat.

Varsta necesara. Eu m-am apucat la 34. Ah, tu ai 45 sau 56, poate chiar 63.  Cunosc persoane care au inceput la peste 60 de ani. Am auzit de persoane care s-au apucat si la peste 70 de ani, si te asigur ca isi traiesc batranetile mai bine ca tine. Au scapat de unelele dureri, altele s-au ameliorat. Au alta pofta de viata. Racesc mai putin, mai rar. Deci nici varsta nu e un motiv intemeiat. Din contra, alergarea o sa-ti aduca imbunatatiri considerabile.

Ca nu iti place. Mda, am lasat asta la urma pentru ca este chiar o problema. Mie imi place. Imi place mai ales sa alerg prin munti. Imi da un sentiment de libertate. Ma ajuta sa descopar tot felul de locuri pe care nu le vezi la tv sau in reviste. Mai tarziu am aflat ca imi place si competitia. Asa ca din ceea ce ma priveste, chiar daca in primii doi ani nu imi placea sa alerg prin oras, parc, o faceam pt ca ma ajuta sa-mi mentin conditia si asfel sa bat muntii sau sa concurez in diverse concursuri. Cu timpul a inceput sa-mi placa, iar in prezent, cu greu pot sa stau cateva zile fara sa alerg, iar atunci folosesc bicicleta pentru a face ceva miscare. Tie nu iti place si nici nu ai motive sa o faci. Mda, atunci incearca alt sport, dar trebuie sa sti ca alergarea e cel mai la indemana si ieftin sport, iar cu timpul o sa inceapa sa-ti placa. Vrei sala, ai nevoie de abonament. Iti place bicicleta, ai nevoie de bicicleta. Exemplele pot continua. Nu iti place sportul deloc. Pai ajungem iar la, ce cauti aici? Nu iti place, pa, dar trebuie sa sti ca tu esti un exemplu pentru cei din jurul tau, ca sunt copii, colegi, doar rude, da, esti un exemplu. E doar alegerea ta ce fel de exemplu vrei sa fi.

Ca de final, ma intorc la ce am scris in primele randuri. Te-ai apucat, dar din diverse motive te-ai oprit. Ai iesit o data si gata. Sper ca ai citit si ca saptamana viitoare ai sa gasesti motive sa iesi de doua ori, chiar sa continui, iar peste cateva saptamani sa fi mandru de tine.

Spor la antrenamente!

Sfaturi pentru primii pasi in alergare.

Ca tot a venit caldura, am zis sa scriu cateva cuvinte pentru cei care au de gand sa faca primii pasi in alergare.

Nu conteaza din ce motiv te apuci, ca vrei sa slabesti, ca vrei sa demonstrezi ceva, ca sa te menti, ca iti place..., oricum vor fi doar doua directii, fie vei continua, fie te vei lasa :).

In ceea ce ma priveste, primele doua luni de alergare le-am facut intr-o pereche de adidasi cu care jucam fotbal, un tricou de bumbac si pantaloni de trening. Urmatorul lucru pe care l-am facut si iti recomand sa-l faci si tu, e sa mergi intr-un magazin de articole sportive(Hervis, Decathlon, Trisport, Infinity, Intersport, SportGuru...), si sa-ti cumperi o pereche de incaltari pentru alergat, niste sosete, un tricou tehnic sau maiou de alergare, o bustiera si o pereche de colanti scurti sau un sort de alergare. Nu ai nevoie de mai mult pentru lunile calduroase care urmeaza.

Ca si costuri, te asigur ca atat articolele ieftine cat si cele scumpe nu vor face nici cea mai mica diferenta in ceea ce priveste viteza, respiratia sau alte detalii despre alergare. Ai sa alergi la fel de prost si ai sa obosesti la fel de repede indiferent ca ai in picioare adidasi de 500 ron sau de 100 ron. Eu, dupa cele doua luni in care am alergat cu aia de mai ieseam la fotbal, mi-am cumparat din Decathlon o pereche de alergare care costau cam 70 ron. Era cea mai ieftina versiune a lor. Parca Kalenji li se spunea. Cu toate astea, sunt ceva diferente intre cele scumpe si cele ieftine, dar sunt mai mult de ordin psihic, de confort. Spre ex. un tricou poate sa-ti ofere o respirabilitate mai buna, colanti care au o compresie mai buna si tot asa, dar ma repet, daca vrei sa iesi la alergat, la inceput nu ai nevoie de mare lucru, doar de chef :).

Sa trecem la partea mai grea :).

Unde si cat alergam?

De cele mai multe ori se intampla asa.

Ne echipam cu ce ne-am cumparat sau ce am gasit prin casa si ne miscam repede in parc, padure sau pe stadion ca sa dam o tura de lac, parc, pista.... Incepem sa alergam, plecam prea tare si dupa cateva sute de metri gafaim de mama focului incat spunem(ce imi trebuie mie asa ceva). Asta fiind si un motiv foarte intemeiat pt care cei mai multi se lasa. Alt motiv sunt durerile care apar mai tarziu, dar vorbim altadata despre ele.
E, sfatul meu e sa faceti in felul urmator, si sa stiti ca nu vorbesc aiurea. Te imbraci, iesi pe usa afara, cobori scarile daca stai la bloc, mergi pe jos pana in parc, stadion, padure daca e o distanta de 1, 2 km. Nefiind inca obisnuiti cu ce inseamna aceste distante, cel mai bine de ghidezi dupa minute. Daca ai de mers 5, 10 min pana la locul in care vrei sa alergi, e perfect. Nu mai mult pentru ca trebuie sa te si intorci, iar ideal ar fi sa o faci tot pe picioarele tale :). Daca ai de mers mai mult, foloseste cu incredere masina sau transportul(deja oamenii sau obisnuit si nu prea mai rad la vederea unui alergator echipat ca atare), Dupa ce ai ajuns in locul respectiv, incepi sa alergi usor timp de 5 minute, mai mergi putin pana simti ca respiratia si-a revenit, iar alergi, si tot asa, Daca ai venit cu masina sau transportul, intai mergi vreo 10, 15 minute pana incepi sa alergi primele 5 minute. Alternezi vreo jumatate de ora. Nu e obligatoriu. Prima data pot fi doar 20 minute. Ideea e sa-ti obisnuiesti corpul cu ceva nou pt el. Primele doua, trei saptamani e suficient sa iesi de doua ori pe saptamana. Mai tarziu poti urca la de trei ori pe saptamana. Evident ca si distanta parcursa cat si pauzele alea de mers trebuie sa dispara usor, usor. Daca la inceput mergi, alergi cate 5 minute, dupa primele doua saptamani, incearca sa alergi 10 minute si sa mergi 5, si tot asa.

Un alt lucru foarte bun la inceput, e, sa va faceti un plan. Planul poate fi de la a-ti propune sa alergi pana la prima cotitura, tura de stadion, pana la a alerga o tura in jurul lacului. Ideea e sa-ti doresti sa atingi un obiectiv. Peste cateva luni, deja o sa-ti poti face un plan ca sa participi la primul concurs de vreo 4, 5 km.

O da, si felul in care te obisnuiesti sa alergi e foarte important. Ma refer la postura, care e mai greu sa o schimbi mai tarziu. Incearca pe cat posibil ca aterizarea sa fie pe toata talpa.
Aici aveti un clip din care puteti trage ceva invataminte in ceea ce priveste Postura alergare . Cel mai important e ca miscarea sa devina cat mai naturala, din inertie.

Spor la antrenamente!

Timisoara21k , proba de 10,5km.

M-am înscris de când s-a dat drumul la înscrieri. Dacă mă întreabă cineva, nu stiu sa-i raspund dc. A fost așa, o chestie de moment, si la care in următoarele zile mi-am dat seama ca n-am de gând să merg acolo. Păi ce să caut eu la o cursa de plat intr-un oras asa îndepărtat? In concluzie n-am achitat taxa si nu m-am mai gandit la ea. Surprinzator, intr-una din zile primesc mail de la organizatori cum ca am fost validat. Mi-am zis ca cineva doarme pe el acolo la validari, si ii scriu lui Radu. La care el raspunde, da, eu te-am validat. Păi stai ma Radu , nu prea am bani pt o cursa la cuca macaii. Eh, e un cadou din partea mea. Păi na acum, de refuzat nu prea pot. Ce sa fac, ca doar imi place competitia si macar o sa vad la ce nivel sunt după lunile astea in care am incercat sa tin programul de antrenament facut tot de Radu. Probabil si asta a fost un alt motiv pt a merge. Au fost zile cu antrenamente bune, altele cu repaus din cauza unor dureri, zile cu iesire pe munte și iată că s-a apropiat weekendul concursului. Cu ce merg in Timisoara? Mmm, totuși, sa mai plătesc si cazare, nu, n-am de gând. Iată cum ma trezesc eu sa plec cu trenul de noapte, cu gândul că o sa dorm in tren. Zis si facut. Iau trenul de după ora 21, citesc, mănânc cate ceva si dorm iepureste pe unul din scaunele lui, iar la 8 dimineata ajung in Timisoara. Fuga jos din tren, luat tramvai trei statii in care ma si schimb in echipamentul de alergare(cei câțiva călători ma priveau ciudat :) ), după care cobor si ma iau după un alt alergător care bănuiam că se deplasează acolo unde trebuie sa ajung si eu, în Piața Unirii. Aici mi-am ridicat kit-ul, m-am salutat cu Radu, Bogdan, Dinu si alti amici din ale alergări, după care am băgat ceva încălzire. Una, două s-a făcut timpul sa luam startul. De aici încolo am tras cât am putut după cei din fata mea :). Chiar am tras prea tare primul km pe care l-am facut in 03:20. În timpul concursului nu prea pot sa fiu atent la ce ma înconjoară. Tin minte doar saluturile usoare din mână făcute celor câțiva cunoscuți care alergau si ei când ne intersectam si ca la primul punct de alimentare am depasit-o pe Adela Baltoi, o profesionistă. Eh, după vreo doi km a fost rândul ei, iar eu oricât mi-am dorit, nici ca am mai reusit sa o prind, cu toate ca la o pantă reușisem să micsorez distanta dintre noi. Cam asta a fost cursa. Am reusit un timp de 00:39:27 pe 10,6km care a dus la o clasare pe locul 12 general si 3 la categoria 30-39 ani. Din pacate n-am putut sta la festivitatea de premiere ca era la 13:30, iar eu aveam tren la 13:50, asa ca premiul meu probabil o sa-l ridic din Bucuresti. Per total, în ceea ce priveste timpul, nu prea sunt mulțumit. Mi-aș fi dorit macar 1 min mai bine. În rest, cursa, organizarea si toate celelalte au fost super. Acum sunt in tren si mai am putin din cele 9 ore. Ha, Ha, probabil această cursa o sa-mi rămână în memorie cu timpul petrecut în tren pentru ea :).