duminică, 1 aprilie 2018

Timisoara21k , proba de 10,5km.

M-am înscris de când s-a dat drumul la înscrieri. Dacă mă întreabă cineva, nu stiu sa-i raspund dc. A fost așa, o chestie de moment, si la care in următoarele zile mi-am dat seama ca n-am de gând să merg acolo. Păi ce să caut eu la o cursa de plat intr-un oras asa îndepărtat? In concluzie n-am achitat taxa si nu m-am mai gandit la ea. Surprinzator, intr-una din zile primesc mail de la organizatori cum ca am fost validat. Mi-am zis ca cineva doarme pe el acolo la validari, si ii scriu lui Radu. La care el raspunde, da, eu te-am validat. Păi stai ma Radu , nu prea am bani pt o cursa la cuca macaii. Eh, e un cadou din partea mea. Păi na acum, de refuzat nu prea pot. Ce sa fac, ca doar imi place competitia si macar o sa vad la ce nivel sunt după lunile astea in care am incercat sa tin programul de antrenament facut tot de Radu. Probabil si asta a fost un alt motiv pt a merge. Au fost zile cu antrenamente bune, altele cu repaus din cauza unor dureri, zile cu iesire pe munte și iată că s-a apropiat weekendul concursului. Cu ce merg in Timisoara? Mmm, totuși, sa mai plătesc si cazare, nu, n-am de gând. Iată cum ma trezesc eu sa plec cu trenul de noapte, cu gândul că o sa dorm in tren. Zis si facut. Iau trenul de după ora 21, citesc, mănânc cate ceva si dorm iepureste pe unul din scaunele lui, iar la 8 dimineata ajung in Timisoara. Fuga jos din tren, luat tramvai trei statii in care ma si schimb in echipamentul de alergare(cei câțiva călători ma priveau ciudat :) ), după care cobor si ma iau după un alt alergător care bănuiam că se deplasează acolo unde trebuie sa ajung si eu, în Piața Unirii. Aici mi-am ridicat kit-ul, m-am salutat cu Radu, Bogdan, Dinu si alti amici din ale alergări, după care am băgat ceva încălzire. Una, două s-a făcut timpul sa luam startul. De aici încolo am tras cât am putut după cei din fata mea :). Chiar am tras prea tare primul km pe care l-am facut in 03:20. În timpul concursului nu prea pot sa fiu atent la ce ma înconjoară. Tin minte doar saluturile usoare din mână făcute celor câțiva cunoscuți care alergau si ei când ne intersectam si ca la primul punct de alimentare am depasit-o pe Adela Baltoi, o profesionistă. Eh, după vreo doi km a fost rândul ei, iar eu oricât mi-am dorit, nici ca am mai reusit sa o prind, cu toate ca la o pantă reușisem să micsorez distanta dintre noi. Cam asta a fost cursa. Am reusit un timp de 00:39:27 pe 10,6km care a dus la o clasare pe locul 12 general si 3 la categoria 30-39 ani. Din pacate n-am putut sta la festivitatea de premiere ca era la 13:30, iar eu aveam tren la 13:50, asa ca premiul meu probabil o sa-l ridic din Bucuresti. Per total, în ceea ce priveste timpul, nu prea sunt mulțumit. Mi-aș fi dorit macar 1 min mai bine. În rest, cursa, organizarea si toate celelalte au fost super. Acum sunt in tren si mai am putin din cele 9 ore. Ha, Ha, probabil această cursa o sa-mi rămână în memorie cu timpul petrecut în tren pentru ea :).



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu