Transylvania 50k 2018.

De doi, trei ani ma batea gandul sa ajung la cursa asta, dar taxa putin cam mare si uneori timpul, au facut sa ajung abia anul asta. De fapt, mi-am zis ca orice ar fi, nici ca mai lipsesc :). Motivele principale care ma atrageau erau traseul spectaculos si mai ales discutiile legate de marcaj :).

Zis si facut. M-am inscris, de cazare s-a ocupat un amic si asa am ajuns sa stau cu un grup de oameni foarte faini, intr-o vila la nici 500m de start.

Vineri seara am ajuns, mi-am ridicat kitul, la care am avut ceva probleme ca nu l-au gasit pe -al meu, dar au rezolvat imediat, si m-am trezit cu numarul 5000 in loc de 5005 :). A urmat ceva socializare cu cativa cunoscuti. Am cheltuit ceva banuti pe 3 geluri Isostar, dupa care am mers sa mancam. Am bagat la ghiozdan o portie de MBS si niste taitei cu lapte de la Fru Fru. Am tras pe dreapta pe la 12, iar la 5 eram in picioare. Mai erau doua ore pana la start, asa ca mi-am domolit foamea cu deja obisnuitul iaurt cu fulgi de la mega, care i-am pus la muiat de cu seara. A urmat pregatirea rucsacului, echiparea, iar in tot acest timp am consumat cam 500ml apa. La 06:30 ne-am deplasat spre zona de start, timp in care am mai bagat o banana. Startul s-a dat la 7 fix, si pe-aici ne-a fost :)).

Cateva sute de metri alerg cu Nusu, in fata noastra fiind 3 baieti, printre care si Tale. Inainte sa se termine asfaltul, am preferat sa o las mai moale, si astfel Nusu cu alti doi baieti s-au dus mai in fata. La prima urcare mai serioasa, cand inca eram printre casele localnicilor, deja nu ii mai vedeam pe cei 6 din fata mea, asta si datorita curbelor. A urmat intrarea in padure, portiune foarte alergabila care a dus la a depasi un tip si a ma apropia de alti doi. Au urmat urcarile serioase in care eu ma simt foarte bine, si fara prea mult efort, inainte de a ajunge la primele stanci, i-am depasit pe cei doi. Tot prin zona asta l-am intalnit pe Alex Barli, care ca de obicei, mi-a dat un boost de energie cu incurajarile sale. Intre timp, prin padure incepuse sa picure, iar aici in creasta, era ceata. A urmat curba de nivel cu usoara urcare spre refugiul Tiganesti. Erau momente in care vroiam sa trag mai tare ca sa mai prind pe cineva, dar stiam ca e o cursa lunga. Inainte de a ajunge la refugiu, pe o portiune in care nu mai era ceata, cam la 5 min in fata, l-am vazut pe Nusu. Banuiam ca e el dupa bluza portocalie :). Eram bucuros ca nu s-a indepartat foarte mult, asa ca am continuat in ritmul meu, nici incet, dar nici prea tare.
N-am trecut bine de refugiu ca am depasit pe cineva de la ultra. Ufff, mi-am spus in sinea mea, Omu asta a plecat cu doua ore inainte, si l-am prins pe primii 10 km? Mmm, nu prea e bine pt el. A urmat portiunea alergabila pe la lac si coborarea faina spre Malaiesti, pe care am depasit 3, 4 de la ultra. Aici am consumat primele guri de apa si mi-am umplut un flask, dupa care i-am dat inainte, spre horn. Uf, frumos tare, vreme numai buna, asa ca placerea era la cote maxime. Urc, alerg, iar urc, si ajung la baza hornului. Pfooa, parca niciodata n-am vazut asa un sir de oameni :). Mmm, parca undeva pe la jumatatea hornului, vad si bluza portocalie a lui Nusu, dar nu eram convins. Incep sa urc pe horn, tot fara sa fortez. De fapt urc fara sa gafai deloc. Cu toate astea, depasesc o multime de la cursele 80, 100k, care, surprinzator, de fiecare data mi-au facut loc sa calc pe dreptele gata formate. Termin urcarea, alerg usor pana la Omu, iar de aici incep sa maresc ritmul, mai ales pe coborari :). Aproape de refugiul Batrana, aflu ca Nusu si Tale sunt cam departe in fata, dar tipul de pe locul 3, e la doar 4, 5 min in fata. Bun, imi zic, sunt in grafic. Mai sunt mai bine de 3 ore in care se pot intampla multe, asa ca o las mai usor spre Pestera. Ups, pai si pe unde trec pe malul celalalt? Ma uit in stanga, dreapta, dar nu gasesc nimic care sa ma ajute sa nu ma ud, asa ca, ii dau direct prin apa :). Eee, ce bine e! Parca m-am racorit instant :). Ajung la Pestera, mai beau niste apa, completez flask-ul si ii dau spre Padina. Mmm, asfaltul asta, bine ca n-are mai mult de 1km. Ajung la Padina, si cand sa incep urcarea, la cateva sute de metri, aproape sa-mi iasa din raza vizuala, il vad pe tipul de pe 3. Dintr-o data am simtit ca e momentul sa fortez. Incep sa urc, urc, alerg pe la stana, iar urc, dar si tipul merge bine. Cu toate astea, vedeam cum distanta dintre noi se micsora constant. Reusesc sa-l prind chiar inainte de refugiul Strunga, iar cand ma uit la el, observ ca era rupt. Am inteles imediat ca si el a tras la max. ca sa nu-l prind. Eu inca aveam resurse, chiar bune, asa ca dupa ce termin urcarea, ii dau alergare buna. Eram asa fericit ca am reusit sa urc pe trei incat, ajung pe primul loc pe strava pe segmentul Saua Strunga-Gutanu(asta am aflat dupa cursa), dar atunci, ma simteam intr-o forma foarte buna. Inainte de Gutanu, cu cateva sute de metri, reusesc sa-l prind si pe Nusu, ceea ce a facut sa-mi mareasca bucuria si mai mult. In post ma bucur de revederea cu cativa prieteni care erau voluntari. Am baut doua guri de cola, mi-am reumplut flask-ul cu apa si i-am dat bataie.
Acum eram sigur ca am prins podium la general. De aici si pana la finish am alergat alaturi de Nusu asa cum si el a facut in urma cu trei saptamani la Brasov. Atunci, pe ultimii km, eram rupt, iar el a tras de mine. Acum a fost randul meu, nu mai eram interesat de timp. Uneori timpul sau pozitia conteaza mai putin, asta e unul din lucrurile pe care le-am invatat de cand alerg. Am terminat impreuna pe locul 2 in 06:20:10, la aproape jumatate de ora dupa Tale. Tale dealtfel a facut un nou record, iar noi cel de-al doilea timp.

Cam asta a fost frumoasa cursa de la Transilvania50. La anul poate facem 80 sau 100. Ramane de vazut ce ne rezerva viitorul.

Dupa cursa, m-am dus la cazare, am facut un dus rapid si am plecat cu o prietena sa ne incurajam doi amici de la ultra. Astfel a urmat un ultra facut cu masina, in care am luat si masa, niste paine cu humus, cica de refacere dupa efort :).  Intai am fost in Busteni, unde timp de jumatate de ora, pana au ajuns oamenii nostri , i-am incurajat pe cei care veneau si pareau destul de obositi. Mai apoi ne-am deplasat la Piatra Arsa, la postul in care probabil cei mai multi au abandonat.
Aici am stat cam o ora, iar in acest timp am ajutat fiecare cum am putut pe cei care aveau nevoie, si aveau majoritatea, ca toata urcarea pe Jepi a fost prin ploaie puternica. A urmat plecarea spre Bolboci, si multumim jandarmilor care ne-au scos masina din noroi. La Bolboci iar am stat cam o ora, deja era noapte bine, dar macar ploaia se oprise de ceva timp. Dupa ce au plecat baietii nostri, am mai luat un pasager care a abandonat, ne-am intors la Piatra Arsa ca sa luam alt pasager ce n-a mai continuat, si dusi am fost pana in Bran. Pe drum am reusit sa atipesc cateva minute, ca imi picau ochii. Intorsi la cazare, dormit o ora, si hai in Moeciu de Sus ca sa-i astptam pe aceeasi prieteni. Am mai stat si aici ceva timp, chiar am tras o alergare usoara ca sa ma trezeasca bine, timp in care baietii au dormit 15 min in padure, cu folia de supravietuire pe ei. Dupa ce au trecut baietii, ne-am intors iar la cazare. Dormit alte doua ore, dupa care hai la finish sa-i vedem.I-am vazut si ne-am bucurat mult pt ei ca au reusit sa termine cu 10 min inainte de timpul limita.

Pentru mine, Transilvania 2018 a insemnat o cursa buna, dar experienta traita dupa, a fost si mai buna. Pe acesti oameni eu ii consider niste nebuni, eroi, supravietuitori. Toti cei pe care i-am vazut in acele puncte de pe traseu, au terminat dupa 24 ore, iar asta mie imi suna a nebunie frumoasa! RESPECT NEBUNILOR!

Cursa a fost bine organizata, traseele sunt foarte frumoase, spectaculoase, asa ca o recomand cu caldura, mai ales ca are probe atat mai scurte 20, 30km, cat si mai lungi, 50, 80, 100km.



Multe multumiri organizatorilor pt un asa concurs, voluntarilor care au stat pe asa vreme si fotografilor Bogdan Todea, Toma Nedelea, Nicu Chirobocea, Marian Buzaianu, Dragos Cristian, Ovidiu Nuta, Bogdan Popa, Catalin Stefanescu, Diana Ioana Bobes!


Tin sa multumesc in mod special oameniloc fara de care acesti timpi nu mi-ar fi iesit. Echipa Ciucasx3, alaturi si cu care am facut antrenamente foarte bune in locuri superbe. Radu Milea care mi-a facut un plan de antrenament in ultimele luni. Persoanelor care m-au primit in casele lor in unele ocazii, mi-au oferit diferite lucruri, m-au ajutat cu transportul..., da, fara voi, nu mi-ar fi iesit. Multumesc!


Comentarii