Lavaredo, Cortina Trail.

Concurs la care ne-am propus mai mulți din echipă sa ajungem. Eu am ales Cortina, cursa de 48 km cu 2600 diferența de nivel.

Noi am ajuns de miercuri, zi in care am si facut câțiva km din traseul de start cât și de finish. Joi, a fost o altă zi de neastâmpăr. O urcare până la 2300 si ceva, pe unul din vf-urile care strajuiesc Cortina. Vineri, pai da, o nouă drumeție până la Tre Cime si retur. Mergea si cu masina pe 30 euro, dar noi am preferat sa facem 12km cu 700 dif niv pe jos, ca doar suntem alergători :). Azi ne-am ridicat kit-urile, plus ca i-am încurajat si pe alegătorii de la ultra care au luat startul aproape de 12 noaptea. A fost o zi plina :).

Multumesc de poze Andrei Zamfir

Sâmbătă, ziua cursei. Startul era la 10, iar noi am ajuns la fara 20. Țarcul era plin, nu aveai loc sa arunci un ac :). Noroc cu alți români, si reușim să ne băgăm undeva pe la jumătatea plutonului. Vai mie, ma gândeam deja, cum naiba mă voi descurca cu depășitul.  Niciodata n-am văzut atâta puhoi de alegători si susținători pe margine. Cu atât mai puțin să plec atât de in spate.
A venit startul, si ne-am pus în mișcare. Deja stiam traseul pe primii 3 km, așa că nu o rup la fugă. Din contră, plec cumpătat, iar la prima urcare care vine pe asfalt, încep să depășesc fără să mă forțez. Pe la km 2 s-a  intrat pe o poteca. Stiam ca are cam 500m până sa dam in alt drum, asa ca nu m-am ambalat sa ma chinui printre oameni. Cand am dat în drum ul forestier, am început să depășesc tot mai mulți. Km au trecut imediat, mai ales ca dupa prima urcare a urmat un usor plat și o coborâre tehnică. Ca de obicei, prea multe din cursă nu tin minte. Uneori imi mai aruncam ochii pe peretii din jur, vf-urile muntoase care ma lasau fara cuvinte, dar de cele mai multe ori eram atent la traseu. Pana la urma, imi zic ca, m-am inscris sa alerg, nu sa ma plimb. Am ajuns la primul CP unde mi-am refăcut rezerva de apă. Pe următoarea urcare, am dat nas în nas cu Adelin si Cornel, doi amici din alergare.

Multumesc de poze, incurajari si filmare, baieti!
După urcarea asta, care dealtfel a părut si cea mai lungă, a urmat o coborâre pe un drum plin de pietriș, care drum a continuat si pe următoarea urcare. Eh, următoarea porțiune a fost o coborâre tehnică care mi-a plăcut mult, si care la finalul ei, când am dat de asfalt, în CP ul de pe la km 25, am fost placut surprins sa le vad pe Catalina si Mihaela care ma incurajau de zor.

Fetelor, ati fost incredibile. M-am simtit cel mai fericit alergator. Multumesc atat pt poze, cat mai ales pt incurajari!
A urmat o alta urcare, tot tehnica, inca o coborare, la fel de tehnica, iar eu am inceput sa maresc ritmul, un ritm tot mai sustinut care ma ajuta sa depasesc alergatori fara sa fiu depasit la randul meu.  Au mai urmat urcari, coborari, toate tehnice si frumoase. Peisajele aceleasi, uimitoare. Era imposibil sa nu arunci cate un ochi. Profitam mai ales pe urcari cand ritmul era mai mic. La ultima urcare mai lunga, cand eram in urmarirea altor doi concurenti, sunt surprins ca urca o tipa foarte bine din urma mea. Oboseala incepea sa-si spuna cuvantul, dar imediat cum a trecut in fata, m-am tinut scai pana sus, iar la vale, m-am dus fara sa ma uit in spate. Astfel m-am indepartat atat de cei doi cat si de fata. Am ajuns si la lacul Federa, unde era ultimul CP. Stiam de pe harta ca mai urmau aproximativ 10 km, o parte plat, multa coborare si vreo 2 urcari scurte si usoare. Am baut un pahar de apa, si i-am dat. Dupa vreo 2 km reusesc sa-l prind pe un tip, si sa-l depasesc. Nu mai dureaza mult si mai prind un tip, dar raman un timp in spatele lui. La urmatoarea coborare mai abrupta, prin vegetatie, ii dau tare si trec de el. Ajuns la asfalt, de unde mai erau cam 2 km pana la finish, ma opresc putin la un CP facut de localnici, si pana beau eu un pahar de apa, tipul pe care l-am depasit pe coborare, ma prinde, si se duce. E, na belea. incerc eu sa-l prind iar, dar omul chiar se duce bine, asa ca, ma las pagubas. Reusesc sa alerg si ultimele urcari din oras, iar la finish, emotiile oferite de acei oameni care incurajeaza, ma coplesesc. Cam asta a fost cursa in sine. Am terminat in 05:12:50, clasandu-ma pe locul 16 din 1476.

                                       N-am vrut sa dau bani pe poze :)

Poate iesea si mai bine daca in cele trei zile de dinainte nu ma miscam atat, dar, chiar daca m-am antrenat mult pt acest concurs, nu puteam sa ratez ocazia de a ma bucura de acesti munti. Pana la urma, in timpul cursei, chiar daca am incercat sa o fac cu cap, tot am dat ce am putut eu mai bine, mai ales pe ultimii 10 km cand media a fost cam de 4:30/1000 :).

Traseul, mare parte din el e alergabil, iar aici ma refer la drum forestier si poteca prin padure. Sunt cateva portiuni tehnice, atat pe urcari, cat si pe coborari, dar nu cred sa fie mai mult de 20% din el.

Peisajele, pana la urma, asta a fost motivul principal ca sa vin la acest concurs, si a meritat din plin :).

Puncte alimentare. Da, n-am crezut la inceput, dar primul chiar e la km 17 parca, asa ca musai trebuie sa pleci cu apa la tine, si bine am facut :). In rest, nu prea stiu daca erau bine sau nu alimentate ca eu doar apa mi-am luat din ele. Ca tot suntem la alimentatie, pe langa apa, in timpul cursei am folosit si 3 geluri. Iar inainte de cursa, asa cum m-am obisnuit, un iaurt si fulgi cu 2 ore inainte si o banana cu 30 min.

In rest, organizarea a fost ca la carte. Mai putin clasamentul in timp real, care a tot dat erori, si din cauza caruia, am ratat sa prind la finish cativa coechipieri.

Multe multumiri Ciucasx3, fara sprijinul si implicarea careia nu ajungeam sa alerg la un concurs de asemenea anvergura si frumusete.
Multumiri si lui Radu Milea, ale carui antrenamente si sfaturi, care chiar daca nu le-am tinut ca la carte, tot si-au adus in mare masura contributia la timpul scos.
Multumiri celorlalti membri ai echipei alaturi de care am petrecut atatea momente. Trebuie sa stiti ca fara voi, nu ca mi-ar fi fost greu, poate foarte, foarte greu, dar nici nu mi-ar fi placut la fel de mult. De la plasturii primiti, mancarea gatita, pana la orice gest mic, toate au contribuit enorm, iar pt mine au contat foarte mult!

               Din poza lipsesc Marmota care alearga la ultra si Mihaela care facea poza :)


Dupa concurs au mai urmat cateva zile prin acesti munti minunati alaturi de cativa membri din echipa.

P.S. Urmeaza 7500, concurs la care particip alaturi de Luiza la cursa de 3200. Ne vedem in Bucegi :)

Comentarii