Brasov Maraton, un concurs de la care nu pot sa lipsesc.

Photo:fisheye.ro

Pentru mulți, sezonul concursurilor montane începe mai devreme sau mai tarziu, dar pentru mine, asta e concursul pe care îl astept cel mai mult. E momentul în care îmi  dau seama ce am muncit in lunile de iarna plus ca îmi si place traseul, organizarea si mai ales revederea cu mulți oameni din acest fenomen. Nici nu s-a dat drumul bine la înscrieri ca hop si eu. Mai departe lunile au trecut si iata-ma in săptămâna dinaintea concursului.  La asta am si cele mai multe emoții, asa ca abia așteptam să treacă zilele ca să iau startul știind că pe urmă doar ma bucur si focusez pe alergare. Cu chiu, cu vai, zilele au trecut, iar eu am încercat să mă hidratez cât mai bine si sa mănânc tot felul de chestii care contin potasiu, magneziu, zinc si alte minerale necesare. Pe lângă astea am băgat niște orez cu două zile înainte si paste cu una. Nu stiu cat efect au toate aceste pregătiri de alimentație, dar imi place sa cred ca e de bine :). Pana la urma, am fost luat în primire de crampe abia la final când incercam sa-mi fac intinderile .Ups, am ajuns prea devreme la final fără să spun cate cuvinte despre cursa. No, vineri ajung cu câțiva prieteni din Bucuresti, pe la ora 21:30 in Brasov, de fapt Săcele, unde m-am bucurat de revederea cu Adrian Ber si a lui familia frumoasă și ospitalieră.  Culcarea a fost pe la ora 24, după ce mi-am pregatit toate cele necesare pentru cursa, si am dormit super până pe la 05:30. Trezit, spălat, mâncat niste iaurt cu ovăz, ceva seminte de dovleac, in si ce o mai fi fost prin punga respectiva, toate puse la muiat in iaurt de cu seară, echipat repede si luat rucsacul gata pregatit au facut ca pe la 06 si cateva minute sa iesim pe usa.  Da, ieșim , pentru ca am plecat amandoi. Eu trebuia sa ajung sa-mi ridic kitul, iar Adrian avea treaba cu voluntariatul. In drumul nostru l-am saltat si pe Alex care era si el voluntar, iar la 06:40 eram deja în piața. Mi-am ridicat kitul, după care am avut noroc cu prieteni ca Simina si Bogdan in a caror masina mi-am lasat hainele de schimb. Mai departe am socializat si bucurat de revederea cu toți oamenii faini pe care i-am cunoscut în acești ultimi ani de când cu alergarea, astfel că timpul a trecut cât ai bate din palme. 10.......1 Start. Sunt surprins ca lumea nu mai pleacă ca din pușcă, doar 2, 3, printre care si unul care asculta muzica tare, pe bune. Pana ia zis Nusu si Tale de vreo trei ori ca nu e normal ce face.  Vine urcarea pe serpentine, iar noi formăm un grup de 4, 5 persoane. Țale, Nușu, eu Busuioc si Adi Bostan. Ceva mai in fata, la câțiva zeci de metri se distantase un alt grup de 3 băieți printre care si  ..., . Pana sa se termine urcarea pe Tampa, oricum nu ii mai vedeam pe cei doi, ci doar pe .... A urmat coborârea în șa, moment în care ne-am mai schimbat locurile între noi , si dai prin pădure. Alergabil bine, astfel că la drumul forestier ajungem tot un grup destul de compact. Urcam pe drum, continuăm pe poteca si ajungem la următorul punct. Dacă în șa n-am oprit deloc, aici dau pe gât două guri de apa. Cam prin aceasta zona l-am prins si pe ..., de fapt, cât am oprit eu la apa, Tale si ... s-au îndepărtat vreo 30m. Ceilalti au ramas in urma. N-a durat mult până i-am prins pe cei doi si am continuat impreuna. Tot alergand, aproape de pârtie ma trezesc ca sunt doar eu cu Țale. La lac suntem întâmpinați de Biolan care ne filma si alti câțiva voluntari super. Începe urcarea pe pârtie. Țale baga bețele in pământ și nu reușesc sa-i tin ritmul susținut.   Dupa prima urcare pe partie, la porțiunea cu un fals plat, observ ca avea deja un avans de vreo 50m, si tot aici ne intersectam cu primul concurent.... Continui urcarea pe pârtie, iar la următoarea clădire ma intersectez cu cel de-al doilea concurent care cobora in viteza. Cand ajung la ultima clădire, bag de seamă că Țale întoarce deja. Ne intersectam, întorc si eu la un min. de el, iar când încep să cobor apare si Adi. A urmat coborârea până în poiana Brașov pe parcursul căreia m-am intersectat cu cei care urcau. Foarte urâtă porțiunea asta. Pe zăpadă a fost super, dar cea cu vegetație si piatra a fost horror. 

Photo:Simona Tamas

E drept ca aveam si picioarele obosite deja. Pana la CP sunt prins de Adi care dealtfel pleaca si primul din CP. Incep urcarea si nu ma simteam prea in forma ca sa-l prind pe Adi asa ca omul se tot distanta. Cam de pe aici am inceput sa ma simt singur :). Mu mai urmaream pe nimeni, nu mai eram urmarit :). Am continuat prin padure, dupa urcare, pe portiunea alergabila am inceput sa prind ceva chef asa ca in scurt timp m-am trezit la marginea Brasovului. E te si ultima urcare. Noroc cu o tipa care ma serveste cu jumatate din ciocolata cu rom a ei. Pe aceasta urcare, pana in sa, n-am mai alergat deloc :(. Eram cam varza :). In sa reusesc sa-mi mai revin si ii dau la vale. Eee, pe coborare a mers bine, dar cand a inceput platul din jurul Tampei, abia, abia mai reuseam sa am un ritm decent de alergare. Chiar si asa, depaseam constant alergatori de la semi. E, si cand vine ultima urcare, asa cu inclinatie mica, pe curba, ma trezesc cu Nusu in spatele meu care imi zice ca ce, sunt obosit? :). Hai Tavi, baga, zile el, nu te lasa, ceea ce si incerc sa fac ca sa ma tin de el. Cu foarte mare greutate reusesc asta si, de fapt, datorita incurajarilor lui, ma tin la o distanta mica in spate pana la finish, unde terminam impreuna. MULTUMESC NUSU!

Cam asta a fost istoria cursei. Am terminat pe 5 la general si 2 categorie de varsta cu un timp de 03:52:50.