marți, 10 mai 2016

Ecomarathon 2016

Povestea celui mai ud concurs :).

Deschid ochii, ma uit la telefon si zambesc. Inca mai erau zece minute pana cand trebuia sa sune. Opresc alarma, ma dau jos din pat, pun iaurtul pe calorifer pentru a se incalzi putin si ma duc la baie. Ma spal, imi fac treaba, ma uit in oglinda si ma intreb, oare de ce am emotii, parca nu mai aveam. Mda, probabil pentru ca e primul meu Eco si ca am scos un rezultat bun de curand la Brasov. Ma stropesc pe fata, beau niste apa, dupa care, ma intorc in camera. Torn iaurtul intr-un vas, peste el un mix din ovaz, stafide..., amestec si las la muiat. Ma uit la lucrurile pregatite pentru concurs care le-am pregatit aseara. Rucsac, sapca, buff, gecuta de ploaie, tricou, sosete, jambiere, colanti scurti, adidasi, telefon in caz de nevoie, o banana, un bidon cu bautura de hidratare cu electroliti, un gel, cateva patratele de glucoza si un baton. Stau si gandesc. Mmm, au anuntat vreme urata, chiar cu posibila grindina. Oare sa-mi mai iau un tricou, sa schimb colantii cu unii lungi? Nu, am mai avut vreme ploioasa si a fost bine asa. Ma asez si incep sa mananc iaurtul. Din cand in cand ma uit la ceas. E bine, mai sunt aproape doua ore pana la start. Termin de mancat, un telefon, una, alta si ma uit iar la ceas. E opt. Madalin, hai sa ne pregatim de plecare. Bag in rucsac gecuta, buff-ul si ce mai era pregatit. Iesim pe usa la 08:15, in strada ne intalnim cu o cunostinta de-a lui Madalin si ii dam in alergare usoara spre start. Pfooa, ce de lume! Toata lumea buna a alergarilor montane, de la organizatori, voluntari pana la concurenti. Arunc priviri in stanga, dreapta, inainte, inapoi, incerc sa-i vad pe colegii din Ciucasx3, dar ma intersectez cu multi alti cunoscuti. Salut, bafta, ce ai mai facut, la ce mai participi, cum te-ai refacut, ma bucur sa te vad si reusesc pana la urma sa ma gasesc cu cativa din echipa noastra. Dupa cateva amabilitati, ne miscam spre zona de start. Ufff, ce de lume. Profit de colegii mai inalti, masivi, si stau in spatele lor in timp ce inaintam mai in fata. Ne oprim. Mi-as fi dorit mai in fata, dau nu sunt genul sa dau atat din coate. O mana pe umar, ma intorc si ma bucur sa constat ca e un bun prieten, Daniel. Ruxandra e langa mine. Isi da seama ca sunt prea in spate si imi zice sa ma duc mai in fata. Reusesc sa mai inaintez un rand, doua, dar gata, e mult prea aglomerat. Arunc priviri in jurul meu, dar nu reusesc sa vad pe nimeni nici din elita alergatorilor si nici din promisiunile viitoare.

Start

Bucla 1.

Se aude o melodie, Ha, ca sa vezi, chiar am emotii, mi-ar fi placut sa fiu mai in fata, oare cum o sa fie pe traseu, ce fel de urcari, coborari sunt, cat plat avem la inceput si multe alte ganduri imi trec prin cap. 3, 2, 1. ce papuci, cand s-a ajuns la 3? Plec in mers, zambesc, de mult n-am mai patit asta. Trece putin timp si cum facem stanga pe drum, incepem alergare usoara. Sunt in cumpana. arunc priviri in fata si vad multi concurenti, dar chiar daca vreau sa-i depasesc pe multi dintre ei, reusesc sa ma abtin si sa continui intr-un ritm de incalzire. Mai trec de cate unul, mai vad cum trec si altii de mine, dar eu continui usurel. Din spate vine Daniel, ajunge langa mine si continui in ritmul lui, putin timp. O las iar moale, el se duce vreo 20m in fata, ma uit cum se mareste distanta si gata, maresc ritmul. Incep sa depasesc, Trec de el, de inca unul, altul si pana la forestier depasesc pe putin 20 de alergatori. Incepe prima urcare, o las la ritm de alergare usoara si depasesc continuu. Cei mai multi faceau urcarea la mers. Ma simt bine, am respiratia accelerata dar e sub control. Eh, portiuni in care n-am loc sa depasesc, pardon, pardon si sunt lasat sa trec. Probabil cei mai multi gandesc ceva de genu(ce prost, se omoara acum si pe urma nu mai poate), dar nu imi pasa, simteam ca sunt prea in urma fata de cei bunicei. Uf, uf, uf, e te na, ceva mai sus imi sar ochii pe Adelin. Ma bucur, se pare ca am mers bine daca am reusit sa ma apropi de unul din cei bunicei. Am terminat de urcat, incerc sa maresc ritmul, dar nu reusesc. Mda, pulpele ard, respir puternic, Adelin se indeparteaza. Incerc sa-mi pastrez cumpatul si reusesc asta timp de cativa pasi in alergare usoara. Respiratia imi vine la normal, accelerata, dar sub control. Dau drumul la picioare din ce in ce mai bine. Incepe o coborare usoara, noroc ca sunt in padure si nu-mi distrage nimic atentia. Hopa, in fata mea dau peste domnu Gheorghe(in Piatra Mare ma invins la cateva secunde). Raman pe urmele lui si coboram in viteza. Atent sa calc bine pe aceste santuri de pamant moale, trecem pe langa Geanina, iar putin mai in fata il vad iar pe Adelin care cobora in viteza. Trag tare si reusesc sa-l prind pana la urma. Un timp raman in urma lui, la cativa pasi, dar pana la urma ajung langa el si alergam putin timp impreuna. Salut, salut, ne dam mana, schimbam cateva cuvinte in timp ce incerc sa-i tin ritmul. Mda, trage sa scoata putin peste patru ore. Chiar daca aveam in plan sa scot pana in 04:30:00, iar la sfatul si increderea lui Robert, chiar sub 04:20:00, nu reusesc sa-i tin ritmul. Realizez ca e prea mult pt mine, inca nu ma simteam pregatit sa continui asa. Incet, incet se indeparteaza. ma consolez cu gandul ca mai tarziu o sa reusesc sa-l mai prind. Langa mine apare iar domnul Gheorghe, nu reusesc sa-mi dau seama cand l-am pierdut si stau in umbra lui. Opa, domnu Codrea, cel care a fugit de mine la Ciucas, un bun alergator din Valea Jiului, apare in raza vizuala. Realizez ca nu stau chiar prost, ba merg chiar bine se pare. Mda, se indeparteaza si el. Urcam iar, nu mai fortez, gata, o las usor. Ajung in punctul de alimentare. Daca la celalalt n-am stat deloc, acum beau apa si imi iau in maini cateva felii de lamaie, portocale si mar. Plec usor in tim ce mananc fructele. Maaa, da ce peisaje, imi place, n-am ce zice, e superb. Case razlete, fanete, mult verde, in plan indepartat un Bucegi aparut printre nori, plin de zapada, toate ma fac sa privesc buimac. Alerg, alerg, usor pe urmatoarea urcare lina, repede la coborare. Ajung la coborarea abrupta, fac zig-zag pana jos si ajung pe ultimii 300m de asfalt inainte de a incepe bucla 2.



Bucla 2

Sunt in punctul de alimentare. Iar beau un pahar de apa, imi iau din nou cateva fructe si incep sa urc pe cararea asta noroiosa, marginita de gardurile oamenilor. Incerc sa evit centrul cararii pt a nu ma umple de noroi, care in cateva momente am simtit ca imi ingreuneaza piciorul. Termin de urcat si cateva minute bune, continui pe o carare plata. Iar sunt uimit de frumusetea peisajelor. Tot centrul Moeciului de Sus, il priveam cu bucurie printre cregile pomilor, in timp ce eram atent pe unde calc. Incep sa cobor prin faneata, spre Complexul Cheile Gradistei 1. Ajung imediat, abrupt, dar scurt. Continui pe asfalt. Ma intreb oare cat o fi de mers pe acest drum, ca nu imi place deloc. Ce im vad ochii? Pare un punct de alimentare, iar de la el incepe o urcare sustinuta pe care vad un om ce pare concurent. Ma bucur, inseamna ca nu e asa mult asfalt. Ajung la voluntari, au doar de baut, dar oricum nu simt nevoia sa mai mananc ceva. Iau un pahar de apa, privesc spre urcare si nu pot sa cred. E Ingrid(top trei alergatoare de trail), Marmota, colegul meu din Ciucasx3, mare ma invins la toate cursele in care ne-am intersectat, plus alti 4, 5 concurenti pe care ii stiu din vedere. Beau si ma uit, mai iau un pahar si tot ma uit, Ingrid dispare, Marmota la fel, ceilalti mai au putin si dispar dupa aceeasi cotitura. Gata, la naiba, nu mai suport. Plec si incep sa urc alergand usor, dar nu mai pot sa tin ritmul mult timp asa ca trec pe mers alert. Ajung la cotitura, uf, ce de pomi si cotituri, nu reusesc sa vad prea in fata. Oare m-am apropiat de ei? Aha, uite unul, si putin in fata lui inca cineva. Incep sa alerg iar, reusesc sa-i prind pe ambii, dar trec iar pe mers alert si reusesc sa-i depasesc cu chiu cu vai. Ups, in zona asta e ficatul, ce o vrea sa-mi zica cu aceste dureri usoare. O las mai usor. Alerg, merg, urc, cobor. Hopa, usoara urcare, acolo pare punct de alimentare, e galagie. Aha, Cristina, ma striga si ma incurajeaza, prind aripi si termin urcarea alergand. Iau iar niste fructe si plec repede. Ha, ha, parca e un sir indian cu diferenta de cativa zeci de metri intre concurentii aia din fata. Sunt doi, pe urma Ingrid, ceva mai in spate Marmo, inca unul si inca unul, dar toti sunt cam departe. Trebuie sa-i prind. Alerg tot mai repede si incep sa-i depasesc pana la Marmo. Dupa cateva clipe, cu suflul scazut, raman iar in urma. Sunt dezamagit, ce o vrea ficatul asta de nu ma lasa, cum cresc ritmul, cum da semnale. Mmm, bine ca am terminat de urcat, nu ii mai vad pe ceilalti. Cobor in viteza, alerg binisor pe plat. Of, nu imi place curba asta de nivel cu vegetatie care ma forteaza sa calc stramb, mai ales ca inca incerc sa-mi protejez glezna. Na, ca sub iarba asta era o baltoaca noroioasa, oricum nu mai conteaza, eram murdar de ceva timp. Ups, Ingrid? Ma bucur sa o vad. Aha, pai inseamna ca sunt in timp, fata asta sigur nu scoate peste 04:30:00. O ajung, ne salutam si plec mai departe. E te ca s-a terminat si bucla doi.


Bucla 3. PLOAIA

Sa scot geaca, sa nu? Hai nu, abia pisoteste. Cu gandul la cei din fata mea, nu stau prea mult in punctul de alimentare. Incerc sa aplic aceeasi strategie. Iau cateva fructe, beau doua pahare de apa si plec. Bag o felie de lamaie, incerc sa urc usor ca sa pot manca, mai bag una si una de portocala. Ingrid, ma depaseste pe urcarea asta abrupta plina de noroi. Ploaia asta parca se inteteste. Scot geaca si o arunc pe mine, asa peste rucsac. Nu, nu te pot lasa sa te indepartezi. Molfai repede, inghit mai nemestecat asa si incep sa-i dau tare, mers sustinut. Ingrid, Ingrid, striga niste voluntari. Ma uit si dau cu ochii de Iuliana si alte cateva persoane care stau zgribulite.
Trec pe langa ea, chiar in dreptul lor, o incurajez la randul meu si privesc in fata. Aha, uite cam la 300m, niste alergatori despartiti de cativa metri. Sunt cam departe, dar pe urcarea asta lina, vad cum se micsoareaza distanta dintre noi, iar asta e minunat. Ingrid, putem sa-i prindem pe unii dintre ei. Ma uit peste umar, o vad ca nu vrea, sau nu poate sa tina ritmul asta. Incep sa alerg usor, acum merg sustinut, distanta e tot mai mica. Unul a disparut dupa culme, inca unul, of nu mai aveam mai mult de 50m si prindeam macar unul. Ajung si eu pe culme. Yuhuu, imi place coborarea asta abrupta. Ii dau tare. Opa, uite unul, ohoo, inca unul si e chiar Marmota. Trec de primul, ce fericit sunt si cu chef ma simt. Acum sunt pe urmele lui Marmo stau in spatele lui si incerc in cateva randuri sa trec, dar viteza mare de deplasare a ambilor si dificultatea coborarii nu ma lasa. In sfarsit, reusesc pana la urma sa gasesc o portita si cobor cu el finalul acestei pante. Opa, drum forestier, dreapta pe el si ii dau. Marmo, ce timp avem pana acum. Se uita la mana , 03:28:00. Ooo, pai e bine ii zic eu. Ne incadram in patru ore, il intreb. Nu, poate undeva la 04:15:00 zice el. E bun, e bun, Ceva mai in fata vad un alt tip. Marmo, hai sa-l prindem, dar vad cum el ramane usor in urma in timp ce distanta dintre mine si cel din fata se micsoreaza. Bai, da ce ploua acum. Sa-mi scot bidonul de sub geaca? Trag putin de fermoar, si nu, simt aerul rece asa ca ma inchei la loc. Las ca beau mai tarziu. Ajung la ultimul punct de alimentare, dar ce nevoie mai am. A zis Marmo ca e ultima urcare, asa ca imi permit sa nu ma mai opresc. Incep urcarea spre Gutanu cu un ritm bun, nu alergam, dar aveam un mers sustinut. Un, doi, un, doi, te prind eu si pe tine. Un, doi, un ,doi, opa, acum ce mai vrei ma durere. E pe naiba. Bine, bine, o las mai usor. Ma uit la el, se indeparteaza. Offf, nu pot sa-l prind. E te si pe Marmo, trece de mine si nu, nu pot sa ma tin nici dupa el. Ce mama masii, asta e culmea, vreau, simt ca pot fizic, dar doare, si doare rau. Bine ma ficat, o las la pas foarte usor. Mai vine unul, trece si el. Esti bine? Da, multumesc, doar niste dureri usoare. Se duce. Pfooa, ce nervi am. Ma gandesc ca niciodata nu am fost depasit in halul asta pe ultima portiune. Hhh, parca ma ia cu frig, mi-ar placea sa ma pot misca mai repede pt a nu intra frigul in mine. Asta e zapada? Ce tare, nu ma asteptam. De asta imi e frig. Uf, se vad niste voluntari ascunsi sub pom. Incerc sa ma uit printre fulgii care pica. Mai vin doi, trec si ei.

Ma apas cu mana ca poate ma mai lasa. Pt cateva fractiuni de secunda, chiar asa simt, dar nu, nu a fost asa. iar doare.  Pe acolo, pe acolo. Aaa, ce bine, incep sa cobor. Incerc sa bag viteza, dar nu mai merge, doare continuu. Ma, da ce ploua! Parca si chilotii ii simt uzi. O las usor, cobor cu o viteza de pot respira pe nas. Incepe platul. Oare alerg cu macar 6 min. pe km.? Nu pot mai mult, vreau, dar nu pot :(. Hai ma, asta e culmea, Ingrid ma prinde si ea. Trece de mine, ma iau dupa ea. Hai ca nu alearga asa repede, poate pot sa ma tin de ea. Ingrid, te deranjeaza daca te insotesc putin? Nu, nicidecum. Raman in urma ei. Hai ca parca e mai bine. Inca doare, dar nu asa rau. Respir, respir, icnesc, dar ma tin de fata asta. Trec in fata ei. E tot mai bine. Ma simt mult mai bine. Sti cam cat mai e? 4km zice ea. Urcari mai sunt? nu, nu, zice ea. Alergam, alergam. Hai mai Ingrid, parca ai zis ca nu mai sunt urcari :(. E asta mica, imediat trece. Hai ca ai avut dreptate. Ingrid, uite unul in fata. Hai sa incercam sa-l prindem. Nu zice nimic. Fiind in fata, incerc sa maresc eu. Ma uit peste umar, aha, hai ca se tine bine. O tin tare, si distanta se micsoareaza tot mai mult. Ma uit iar peste umar. Of, ma indepartam de ea. Ma uit in fata. Omule, chiar pot sa te prind, dar nu vreau, imi doresc doar sa termin cu fata asta care mi-a redat pofta de alergat. Incepe coborarea. Aoleo ce de noroi, Usor aici ca prea pare alunecos. Zbrrr, poc, fund de pamant. Ce mama masii, doar te-am vazut si am coborat cu grija. Ingrid, ai grija aici, strig eu in spate. Ma uit iar peste umar, si o vad cum coboara cu grija. Continuam cu aceeasi grija. Se aud urale, fluieraturi... Aha, inseamna ca suntem aproape. Aaa, acolo se termina coborarea. Trecem podetul, lume foarte multa care ne incurajeaza. Mi-ar placea sa terminam impreuna, zice ea. Da, asta vreau si eu. Multumesc mai fata ca mi-ai redat pofta, ca altfel cine stie cati m-ar mai fi depasit. Terminam impreuna. Loc 22 cu timpul de 04:23:48. Toata lumea o felicita, ovationeaza, si chiar merita. Rar am vazut pe chipul unei fete atata incrancenare, dorinta...

Spre Pensiune.

Mananc iar cateva felii de fructe si plec spre pensiune. aveam de mers cam un km pe asfalt si abia asteptam sa ajung pentru a scoate hainele ude de pe mine. Incep sa alerg usor, dar apar dureri la pulpe, gambe si prefer sa o dau pe mers. Mmm, nu mai conteaza hainele, vreau sa ma asez. Opa, incep sa tremur usor. Mama, ce de noroi am pe mine! cum o sa intru eu in halul asta. O, ce baltoaca buna. Fleosc, fleosc cu picioarele prin ea, si grosul se mai curata. Aha, uite o stresina de curge bine. Bag picioarele sub ea si adidasii imi sunt ca noi. Brrr, acum chiar tremur, noroc ca mai am putin. intru si ma intind pe jos, abia asteptam sa fac asta. Dupa cateva zeci de sec. imi dau jos si hainele pline de apa.

Gata, s-a terminat primul meu Eco. Imi admir medalia, si ntins pe jos, incercam sa fac o retrospectiva. E drept, mi-am facut obiectivul. Am scos sub 04:30:00, dar parca puteam mai bine. Ce nu a fost bine? Ce nu a mers? Dc a durut asa tare? Ce, ce? Vorba aia, mi-ar fi placut sa-i inving pe Adelin, Marmo si alti cativa pe care ii stiu din vedere. Probabil nu am inca destula conditie fizica. oamenii astia alearga de mai mult timp. Poate fi si de la alimentatia din cursul saptamani, cand am tot mancat oua, drob, carne, cozonac, salata boeuf... Poate am gresit cu strategia, pe care n-am respectat-o deloc. Nu mi-am tinut un ritm propriu mereu. Nu mi-am folosit gelul. Nu am plecat mai din fata la start. In fine, nu mai conteaza, la anul vad eu cum fac si scot sub 4 ore.


Duminica dimineata.

Stand la masa cu Dragonu, Marmota, Ruxandra, Monica, Dragos, Alexandra si Andrei, colegii din Ciucasx3, incepe o discutie de genul. Ati vazut ce s-a scris pe facebook referitor la articolul cu ambulantele, hipotermiile?  Pai s-a scris aia, s-a raspuns aia, ala a zis una, ala alta si tot asa. O gramada de comentarii, peste 100. Nu imi venea sa cred ce aud. Aveam telefonul in mana si cu greu ma abtineam sa intru pentru a comenta si eu ceva. Ma oameni buni, eu nu intru, nu vreau sa citesc si nici sa comentez la o idiotenie. La naiba, hai sa mergem la Centrul de ecologie, sa bem un ceai, sa mancam ceva si sa facem niste poze de grup. Ceaiul a fost bun, dulceata foarte, cafea nu stiu :). Iar pozele, pozele au iesit super. Pe langa asta, am mai intalnit si cativa oameni faini care iubesc muntele si sportul.

Duminica la pranz.

Plecam spre casa. Alegem sa mergem spre Rucar, ceea ce ne urca pe frumosul drum care desparte Piatra Craiului de Bucegi. Pana la urma, orbiti de frumusetea peisajelor, oprim intr-un punct de belvedere si facem cateva poze.




Urcam in masina si plecam. Abia acum intru pe facebook si incep sa citesc comentariile. citesc doar cateva, pana cand mi se face lehamite si ma pun pe vazut pozele pe care abia le-am facut. Termin de vazut pozele si in timp ce ma bucuram de frumusetea peisajelor, imi puneam intrebarea. DE CE unii oameni se comporta asa? Pana si prostia pot sa o inteleg, dar asta nu. Cica sa compari Brasov, MPC, 7500 cu Eco, concurs la care nu urci mai mult de cota 1500. Si alte, alte prostii, la care doar motivul ca se urmareste altceva, ma face sa nu raspund. E prea de tot. Mmm, ce frumoasa e creasta Pietrei, nu o mai tin minte din perspectiva asta. Imi e dor de o drumetie. Abia astept sa urc iar pe ea.

P.S.
Organizare, de nota 10. Nu am destule cuvinte pentru asta. Pot spune ca fara sa stau pe ganduri, la anul ma inscriu din nou.
Traseul, nu e chiar pe gustul meu care imi plac cele tehnice mai mult, dar peisajele fac totul.

Multe multumiri voluntarilor, suporterilor, fotografilor si tuturor care au muncit, stat in ploaie si frig pentru noi. Sunteti extraordinari, si chiar daca de cele mai multe ori nu o aratam, noi alergatorii va pretuim foarte mult.

Poze facute de http://www.phototase.com/Competitions/EcoMarathon-2016/https://www.facebook.com/BelArt-687663128041558/timelinehttps://www.facebook.com/cristian.nemes.50https://www.facebook.com/alina.selinadiehttps://www.facebook.com/muntelemeu/https://www.facebook.com/alexandru.farcahttps://www.facebook.com/scoalademuntebrasov/https://www.facebook.com/cristian.opreahttps://www.facebook.com/36fit/?pnref=story. Scuze daca n-am mentionat pe cineva.

Multumiri colegilor din echipa Ciucasx3. Sunt bucuros sa fac parte dintre voi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu