PB pe 10.5 km.

In duminica ce tocmai a trecut, am alergat pe distanta de 10.5 km. in cadrul Bucharest half marathon 2016, si mi-am mai depasit o limita. Putin cam mult spus o limita, de fapt a fost doar asa o mica dorinta. Mai exact, am reusit sa termin proba in 39:32;00 Da hai sa scriem cateva cuvinte despre experienta asta.

Recunosc pentru a nu stiu cata oara, evit pe cat posibil alergarile pe asfalt, beton... De fapt, niciodata nu m-am inscris eu la vreuna. Asa si acum. Datorita firmei la care lucrez, acum o luna, am avut de ales o inscriere la oricare din probe. Cum populara era prea mica, iar semi. cam lunga dupa maratonul de la Eco, mi-am zis ca proba de 10.5 e perfecta. M-am inscris, am mai facut cateva antrenamente pe pista de la Dinamo, am mai participat la doua concursuri, si iata-ma in ziua de 15 mai.

Obiectiv, sub 40 min.

Ca de obicei, cum fac inaintea fiecarei curse, m-am trezit cu aproximativ 3 ore inainte de start. Am baut apa, am mancat iaurt cu fulgi si am plecat spre Piata Constitutiei. Am ajuns cu o ora mai devreme, dar pana m-am intalnit si predat cateva tricouri unor colegi de la munca, mai erau cam 30 min. Mai saluta pe cineva, mai schimba o vorba cu unu, altu, lasa bicla, care nu prea stiam unde sa o leg, lasa hainele de schimb, care, datorita aglomeratiei, cu greu am reusit sa ajung la zona amenajata speial pentru asta, mai erau cam 10 min. Acum, hai si la start. Hhh, sunt aruncat in D, asa am patit si anul trecut. Nu stiu de ce, dar am impresia ca cei de la munca nu specifica ceva acolo la inscriere. In fine, sper eu ca pot sa ma strecor undeva mai in fata, dar nici o sansa, oamenii de la paza au avut grija sa ma indrume spre zona D :(. Inca doua minute, eh, mai schimb o vorba cu o prietena care nici nu stiam ca alearga, si iata se da startul. Mmm, nu stiu de ce, dar dezamagitor, nu pot sa fac nici cea mai mica comparatie intre asta si cele de pe la concursurile de trail. Plecam in mers, usor, usor incepem sa alergam in pasi de melc. Pana la urma ajungem la poarta de start, si parca ritmul a mai crescut. Incep sa depasesc, fac slalom continuu, evit, pardon, scuze, pardon, ma lipesc de pangliga care demarca sensurile de mers, sprint, iar evit..., intoarcem la Cosbuc, ajungem iar in Constitutiei, dreapta spre Unirii si parca s-a mai eliberat, abia acum puteam sa-mi gasesc ritmul meu, dar deja ma simteam putin obosit, chiar gafaiam.
Pentru scurt timp, o las mai usor, cat sa-mi recapat respiratia si incep sa accelerez iar, de fapt sa tin un ritm care consideram ca e bun pentru obiectivul meu. Ajung la urcarea pe Victoriei, vad din sens opus cativa alergatori buni, ma oftic putin ca sunt asa mult in spatele lor, si continui cu putere. Ma intorc inapoi in Dambovita, dau tare pe firul apei, si pana-n Eroilor reusesc sa mai depasesc vreo doi. Intoarcem, ar pe firul apei, si pana la Izvor sunt surprins de o mica galerie care canta foarte puternic si frumos la tobe. Ma motivez putin si reusesc sa mai prind inca unul. Facem dreapta spre Constitutiei, in fata cam la 40m vad un alt concurent, incerc sa trag de mine, dar nu, nu reuseam sa ma apropi atat cat imi doream. Reuseste sa treaca cam cu 10m inaintea mea, trec si eu, il felicit si gata. Scurta distanta, dar la final, cand incercam sa-mi dau jos chip-ul, simteam ca n-am forta, parca imi tremurau picioarele.

Partea cea mai frumoasa.

Dupa terminarea cursei ma deplasez pe traseul de semi. La Unirii ma intalnesc cu Ruxi si Andrei, doi colegi din echipa Ciucasx3, si ma pun la facut poze si incurajat concurenti pana cand termina si alti colegi care au participat la semi. Termina ei, ne intalnim, povestim trairile, timpii... facem si o poza de grup, dupa care mergem si bem o bere greceasca.

Acasa aflu timpul exact, acolo doar banuiam, si ma bucur linistit ca am reusit sa-mi indeplinesc obiectivul, sub 40min si o clasare in primii 20, ceea ce ma facut sa ma intreb. Cu un antrenament specific, oare ce timp scoteam si pe cat ma clasam? dar era doar o intrebare, ca in sufletul meu stiu ca e foarte putin probabil sa ma antrenez special pentru o cursa pe asfalt. Singura proba care imi face asa putin cu ochiul, e maratonul la care mi-ar placea sa scot sub 02:45:00. Dar anul asta si viitor, am alte planuri mai importante, asa ca vedem prin 2018 ce facem cu proba asta. Sper doar sa ma pastrez sanatos, ca in rest se rezolva :).

Felicitari si multumiri organizatorilor, voluntarilor, fotografilor si tuturor care intr-un fel sau altul
ajuta ca un astfel de eveniment sa fie o amintire frumoasa pentru majoritatea dintre noi.


P.S. Daca la inceputul lunii aveam trei obiective, acum a mai ramas unul. Semi. Apuseni la care mi-ar placea si sper la un timp de sub doua ore.





Comentarii