duminică, 17 mai 2015

OMV Petrom Bucharest Half Marathon

Eu iubesc competitiile trail. Ca se tin prin paduri, pe munti, pasuni, dealuri..., nu conteaza, toate imi plac. Astea de asfalt sunt exact opusul :). Ce sa fac daca nu imi merg mie la inima? Asa ca in calendarul anului 2015 aceasta competitie nu era planificata, dar cum firma la care lucrez(Mega Image) sponsorizeaza una dintre probe, s-a ivit ocazia sa pot participa fara sa platesc nici un leu.

E sambata si ceasul arata deja ora 22:00. Mai stau putin si trebuie sa ma bag la somn ca maine urmeaza sa ma trezesc la 6. Mananc un iaurt cu cativa biscuiti si iata ca s-a facut aproape 23:00, gata, inchid laptop, tv, pun telefonul sa sune si la somn cu mine.

Deschid ochii si vad ca afara a inceput sa se lumineze. Ma uit la ceas si arata abia 05:00, in acelasi timp sunt surprins ca am putut sa dorm asa bine, avand in vedere ca e una din probleme atunci cand urmeaza o competitie. Adorm la loc. Suna telefonul si sar din pat, acum e 6. Peste doua ore urmeaza sa iau startul asa ca golesc un pahar de apa plata, mananc un mic dejun simplu, o banana si doua felii de paine cu unt de arahide, dupa care mai golesc un pahar de apa. Pregatesc punga data de organizatori in care bag chip-ul, doua banane, cateva prune deshidratate... Nu vreau sa am surprize neplacute pe traseu asa ca dau fuga si la baie. S-a facut ora sapte, ies pe usa si plec spre Piata Constitutiei. Iata ca autobuzul ocoleste, dar acum banuiesc pe unde avand in vedere ca-n oct. am trecut prin aceeasi experienta.

Ajung la Budapesta, cobor si o iau la pas spre Unirii. De aici fac stanga si continui spre Constitutiei. Peste tot observ persoane care urmeaza sa participe. Unii se schimba in masinile personale, voluntari care se pregatesc, iubite, iubiti, copii sau alte rude care au venit sa-si sustina favoritii, politisti care sa dirijeze traficul sau alergatorii :)... Altii se incalzesc si nu pot sa nu ma intreb, dc o fac atat de devreme avand in vedere ca mai e aproape o ora pana la start? Eu continui sa merg in pas de plimbare pana ajung la locul de start. Ma duc sa ma schimb, lipesc pe punga sticker-ul cu nr-ul de concurs, o las la garderoba si ies din cort. Lume multa pe aici, abia am loc sa ma misc. Vad ca ceasul arata opt si putin asa ca ma apuc sa fac cateva miscari de incalzire. Am nr-ul 5695 asa ca intru in ultima grupa de la start :), o gasesc si ma bucur ca aici am mai mult loc. Incep sa alerg putin pe langa perimetrul rezervat mie, mai fac cateva miscari si observ ca oamenii incep sa inainteze. Imi trece prin minte ca e posibil ca organizatorii sa ne grupeze mai strans avand in vedere ca intre perimetrele A, B, C, D si E imi sarisera in ochi destule spatii libere. Intru repede intre colegii de suferinta si inaintez si eu.

Vad tabela de start, arata 3 minute si putin asa ca incep sa vad realitatea. Ala a fost startul si nu regrupare :). Ne miscam in ritm de melc, sunt stupefiat, cum e posibil sa fie un astfel de ritm. Ajung sub tabela, arata deja patru minute, dar bag de seama ca aici oamenii au marit ritmul. De la mers au trecut la alergare usoara :). Incep sa ma strecor, pe stanga, pe dreapta, alerg, franez, toata aceasta aglomeratie ma oboseste. Sunt nevoit sa fac jaloane continuu. Am facut aproximativ un km jumate pana am ajuns inapoi in Constitutiei si toata aceasta portiune m-a rupt :). De aici incep sa ma strecor tot mai usor, am noroc cu portiunea de iarba de pe langa fantanele arteziene. Mai urc pe bordura, mai cobor ca ma mai trezesc cu cate un concurent si pe aici, de, ce sa-i faci daca suntem multi :). A trecut putin timp si am ajuns in intersecia de langa magazinul Unirea, de aici treaba devine din ce in ce mai usoara, se vede clar, avem trei benzi sa ne facem de cap. Pornesc muzica, alerg si iar alerg, am o gramada de concurenti de depasit si asta imi da o energie nebanuita, sau poate ca starea mea fizica e mai buna decat banuiam. Vad o creata, ma uit mai atent si realizez cu surprindere ca este o cunostinta veche cu care n-am schimbat o vorba de cativa ani. O salut in fuga si continui sa alerg. Trec de Alba Iulia si dupa putin timp observ o multime de oameni care stau pe margine si nu reusesc sa-mi dau seama ce asteapta, sau pe cine. Ajung  in Piata Muncii, din alergare iau primul pahar de apa, iau o gura, vars si pe mine, ma clatesc, o scuip, incerc iar, de data asta slabesc ritmul, reusesc mai bine si continui. Mai trec cateva minute si ajung in punctul de unde ne intoarcem spre stadion. Cineva ma striga, ma uit, imi face cu mana, dar eu nu reusesc sa recunosc persoana. Continui sa alerg, tot incerc sa-i vad pe pacemakeri, dar nimic, nimic. Nu stiu unde sant, ma gandeam si eu ca poate asa o sa-mi fie mai usor sa stiu cam in ce timp ma incadrez. Ocolim stadionul, pe margine vad ca am facut abia 8km. Incerc sa-mi dau seama daca am un ritm prea rapid avand in vedere ca mai am mult de alergat, asa ca o las o idee mai usor. Ajung iar in Piata Muncii, inca mai depasesc foarte multi concurenti. Iar Alba Iulia, acum am in fata la aproximativ 20m n grup de cateva persoane, par sa aiba un ritm foarte bun sau am inceput eu sa obosesc. Privesc iar in fata si parca nu m-am apropiat prea mult de ei. Simnt ca intru intr-o stare ciudata, asa cum se intampla cand alergi singur. Din spate vine un tip. Muzica in casti e data incet asa ca aud respiratia in ceafa mea. Are un ritm foarte bun, ce cauta aici, e prima oara cand ma depaseste cineva. Trece doi metri si ma iau dupa el. Il ajung. Salut, te deranjeaza daca alerg putin langa tine? Nu si continua cu ritmul lui, eu langa el, dintr-o data mi-am recapatat pofta. Trece putin timp si ii intrecem pe cei din grupul din fata, pe urma altii si iar altii. Realizez ca este foarte interesant sa alergi alaturi de cineva care are un ritm apropiat de al meu. Poate putin cam repede, dar nu parea sa ma deranjeze asta. Ajungem in intersectia de la magazinul Unirea. Ce e asta!!!? Ma uit si vad o mare gramada de concurenti care vin dinspre Constitutiei, ocolesc fantanele si continua inapoi spre Constitutiei cum faceam si noi. Ajungem la ei si binenteles ca tot ritmul nostru s-a dus pe apa sambetei. Fiecare incercam sa-i ocolim pe ceilalti pe unde puteam. Era ceva de nedescris, parca eram iar la start. Stanga, dreapta, stanga, dreapta si aoleo, SCUZEEE, el a gasit o cale mai buna, iar eu m-am bagat in fata lui. Se impiedica usor, nici o problema. Gaseste o portiune pe unde sare peste banda ce margineste traseul si parca e ceva mai liber. Ma iau dupa el chiar daca are deja cativa metri in fata mea. Sa fac la fel? nu, prefer sa continui printre ceilalti. Cu chiu cu vai ajung in Constitutiei, facem dreapta, ma uit in fata si nu mai reusesc sa-l vad pe tip. Clar a avut culoar mai bun acolo pe margine. Ajung la Dambovita, incerc sa-mi gasesc iar ritmul, parca alerg singur, simt cum ma plictisesc sa tot depasesc, clar nu mai are acelasi farmec. Probabil ca incepe oboseala sa-si faca simtita prezenta. Arunc o privire pe margine si vad doi amici care fac poze( Bianca si George). Salut, salut si continui fara sa opresc. Pare mai lejer pe trotuarul care margineste Dambovita, urc pe el si continui. Ajung la intersectie, intorc si continui spre Victoriei. Cand sa incep sa urc pe Victoriei, iau o sticla de apa de la voluntari. Urc intr-un ritm lejer in timp ce ma stropesc pe fata si iau guri de apa pe care le vars imediat. Aceasta indeletnicire ma ajuta sa nu realizez ce repede am ajuns la Cercul Militar. Inca mai arunc priviri pe sensul opus sa-i vad pe pacemakeri, dar nimic, nimic. Ajung la Palatul Telefoanelor si intorc in acelasi timp cu multi alti concurenti, inclusiv o tipa in carucior. Bat din palme, simt o placere sa observ astfel de persoane cum reusesc sa se autodepaseasca. Ajung iar la Cercul Militar, observ pe margine ca suntem la km 17, e bun, ma simt bine si mai sunt doar4. Incep sa cobor cu un ritm foarte bun spre Dambovita, fac dreapta si continui. Interesant, in octombrie undeva pe portiunea asta, parca simteam plumbi in picioare. Acum sunt foarte bine avand in vedere ca au trecut 17km, nici fresh, dar nici mamaliga :). Cu toate ca nu sunt obosit, iar pierd din ritm, simt nevoia sa mai alerg cu cineva. Arunc o privire in spate si nu pare sa fie nimeni care sa ma multumeasca, in jurul meu la fel, in fata toti par de depasit mai devreme sau mai tarziu. Cu astfel de ganduri ajung la Opera si la putin timp intorc la parcul Eroilor. Mmm, interesant, parca e din ce in ce mai greu sa-i depasesc pe ceilalti, oare am obosit eu sau acum dau peste concurenti tot mai buni? Aud multa galagie in fata, arunc o privire si vad o pancarta cu 1km pana la finish. Ajung in dreptul ei, waw, ce frumos, va sa zica acesti copii faceau galagia aceea mare. Imi place sa-i vad cum bat la tobe. O gramada de pahare in fata mea, dar eu nu mai vreau. Mai am 1 km si clar nu am nevoie. Maresc ritmul, incep iar sa depasesc. Fac dreapta, ma indrept spre finish. Vad tabela in departare. Oare pot sa o tin asa pana acolo? ma sperii la gandul asta, o las o idee mai usor. Uite si suporterii, tot mai multi. Adi, Andrei, ma uit in dreapta si o vad pe buna mea amica Gabriela cum imi face cu mana si incerca sa-mi faca o poza. Zambesc usor, ii fac cu mana, indrept privirea inainte si continui. Mai am cam 50m, vad tabela ca arata 01:31:08, reusesc sa mai depasesc un tip, mai sunt cam 30, vad ca tipul ma depaseste el cu 2, 3m, ma iau dupa el. Mai sunt cam 20m si reusesc sa-l prind, se uita la mine surprins, zambesc, el se incrunta si accelereaza aproape de sprint, nu ma las si stau umar la umar cu el. Termin zambind, el incruntat, ma intreb dc oare.

Ma retrag langa un gard, incep sa fac putin streching. Pe ceafa, frunte, obraji, pun berea rece primita de la Ursus. E binevenita :). Prin gard vad o alta amica. Cristina, Cristina, buna, cf? E suparata, a trebuit sa abandoneze din cauza unor dureri de la genunchi. Imi pare rau, stiu cat de urate sunt astfel de dureri. Ne mai invartim putin, facem si escalada si gata.


Chiar daca nu a fost planificat si nici n-am facut antrenamente speciale pt acest concurs, inaintea lui mi-am propus si am sperat sa scot undeva la 01:30. Fata de oct. anul trecut cand am terminat in 01:44:44, acum am reusit un 01:27 si nu stiu cate secunde. Un rezultat bun, pacat ca nu prea imi place acest gen de plat.

Pt aceasta realizare am folosit cei mai ieftini adidasi din Decathlon ( parca 60 ron am dat anul trecut pe ei), un tricou primit de la Mega Image ca doar firma ma bagat la concurs, si o pereche de colanti scurti tot din Decathlon.

Ca alimentatie, am avut grija ca timp de trei zile inaintea concursului, sa cresc apa bauta si sa mananc cat mai sanatos. Multe fructe, legume, carne doar usoara, pui si putin peste, ceva arahide, nuca, prune deshidratate. Pranz, ciorbite cu carne usoara, paste...Seara, iaurt usor, Dimineata lapte cu fulgi, ovaz, margarina cu dulceata sau unt de arahide...
Nu stiu daca datorita alimentatiei, dar presupun ca da, in timpul concursului am inghitit doar trei guri de apa si n-am avut crampe deloc sau alte neplaceri. Ceea ce ma face inca o data sa consider ca alimentatia si hidratarea e foarte importanta cu cel putin trei zile inainte. Asta nu inseamna sa mancam prost nu stiu cate zile si sanatos doar cele trei :), nu, inseamna ca in restul timpului ne putem permite mici nebunii, dar fara a exagera cu nimic. Parerea mea personala, nu inseamna ca am si dreptate.

Organizare concurs. Ce mai pot sa zic avand in vedere ca ne-am intersectat cu alti alergatori de la alte probe. Presupun ca organizatorii nu au participat niciodata la un concurs de alergare. Nu sunt nici fitos si nici nu stiu cum e in alte tari, dar faptul ca am dat nas in nas cu alergatori care in mod clar aveau alt ritm fata de noi cei de la semi, spune totul despre organizare. De faptul ca era coada la toalete si ca pe alocuri ne trezeam cu pietoni care treceau printre noi, nu mai zic nimic.

Urmeaza maraton Apuseni. Cu siguranta o sa-mi placa mult mai mult. Abia astept. Mai sunt doar doua saptamani. Sa vad cum stau cu febra maine ca am nevoie de antrenament cu scari.

Spor la facut miscare tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu