miercuri, 29 aprilie 2015

Brasov Marathon 2015

A venit greu si a trecut repede. 

Ma trezesc si ma duc la munca, fac restul de activitati care trebuiesc facute zi de zi, dar sunt tot mai dese momentele in care ma gandesc ca vine primul meu concurs din acest an. 

Azi e vineri si sunt liber, dar stiu ca am trei programari. La 10 trebuie sa ajung la oftamologie, pe urma la 12 ma asteapta dentistul si la 15 trebuie sa ajung la medicul de familie. Nu prea imi convin, dar n-am ce face. La 7 suna telefonul si imediat ma dau jos din pat stiind cate am de facut. Intru putin pe facebook si aflu ca prietenii cu care urma sa plec spre Brasov si-au planuit diferite moduri de a ajunge acolo. Din pacate pt mine,  nu ma incadram in nici unul. Imediat imi trece prin cap sa arunc o stire pe doua grupuri de pe facebook si in nici 15 min o gasesc pe Elena care pleaca cu masina din Buc. dupa ora 16. Punem la punct cateva detalii, mananc ceva si gata trebuie sa plec la prima programare. Umbland pe colo, colo, ziua a trecut imediat. Abia am gasit timp 30 min ca sa-mi pregatesc si eu bagajul, dar am bagat in el cam tot ce am considerat important. Pe la ora 16:45 ma intalnesc cu Elena si plecam in directia Brasov, sperand sa ajungem la sedinta tehnica. Pe drum povestim de una, alta, astfel nesimtind cat de repede am ajuns pe centura Brasovului. De aici, ajutati fiind de reclamele cu centrul comercial Coresi, care erau agatate pe stalpi, am ajuns imediat la destinatie. Ne-am ridicat kit-urile, ne-am mai invartit cateva min., dupa care am stat la sedinta tehnica. Nu stiut cum m-am uitat eu pe site acum cateva zile, dar am inteles tot echipamentul numai manusile ca sunt obligatorii n-am inteles :). Astfel, sunt surprins sa constat ca la sedinta tehnica, organizatorii zic ca si manusile sunt obligatorii. Fiind surprins si neincrezator, mai intreb o data si da, manusile sunt obligatorii. In sinea mea pe o parte rad ca acasa am lasat manusile fiind sigur ca n-am nevoie de ele, pe de alta parte sunt putin ingandurat ca de unde o sa-mi fac eu rost de manusi la ora asta. Se termina sedinta, ma intalnesc cu restul prietenilor si inca ingandurat in privinta manusilor, plecam in directia cazarii. Initial ne gandeam sa oprim la un restaurant pt a manca, dar fiind ora cam tarzie, am ales sa facem cateva cumparaturi si sa mancam la gazda. Asa am si facut, cumparat una, alta, prins autobuz imediat si in nici 30 min eram cu masa pusa. Mancam, mai schimbam cateva vorbe, fac rost si de manusi rugand gazda sa-mi imprumute si pe la ora 23:20 ma bag la somn. Restul se mai invart prin zona, in special Gabriela, o buna prietena care stand la taclale cu gazda, a mai asteptat o cunostinta comuna care urma sa participe la cros si ajungea dupa ora 24. Adorm repede, dar din cauza unor vise, fataindu-ma intr-una, n-am avut un somn tocmai linistit. Ma trezesc, ma uit la telefon si mai sunt 20 min pana la ora 06:00 cand ne-am propus aseara, sa ne trezim. Mda, ochii ma cam ustura ne nesomn, nu ma simt tocmai confortabil. Mai stau putin in pat, in 10 min se trezesc si colegele mele de camera si incepem sa ne pregatim. Eu raman in pat si cu toate ca nu sunt obisnui sa mananc asa dimineata, bag un iaurt si doua sandwich-uri cu margarina si crema de alune. Cu spalat, mancat, pregatit echipamentul... s-a facut ora 07:00, la 07:20 era programat sa plecam spre zona de start. Incerc sa mai mananc si o banana, intra greu si ea, dar intra :). Mai trece putin timp si gata, plecam spre zona de start. 

Alergand usor, in 10 min ajungem in Piata Sfatului. Pe strazile pe care am trecut am tot vazut viitori participanti, unii se schimbau in masinile personale, altii alergau usor la fel ca noi, cativa faceau cumparaturi de la diverse magazine, multi se plimbau .... Cu mare parte ne-am salutat din priviri, cu altii ne-am strans mainile amical, toate astea facand parte din atmosfera concursului. Ajungem in Piata Sfatului, ceasul arata 07:35, piata e plina de alergatori, rude, prieteni, organizatori, sponsori.... Grupuri, grupuri, de doi, trei, patru, cinci, poarta discutii, se incalzesc, pregatesc fizic si mental pentru aceasta cursa. Stam cam 10 min prin piata si mergem in zona de start. In fata mea un tip care era in pantaloni scurti este trimis sa-si puna pe el o pereche de lungi, omul cu chiu cu vai se conformeaza si pleaca. Ajung si eu, voluntarul se uita, vede ca am in rucsac manusi, geaca de ploaie, bluza cu maneca lunga, ma lasa sa intru si trece la urmatorul. Ne asezam cam in randul sase, incep ultimele momente de incalzire. In aer se simte cum tensiunea este in crestere. Lumea freamata, o parte se saluta cu cei dragi care ii incurajeaza de pe margine, altii sunt concentrati, eu ma simt fericit. Toata lumea incepe numaratoarea inversa, zece, noua, opt, sapte, sase, cinci, patru, trei, doi , unu si dai bataie. 

Plec asa cum m-am obisnuit din antrenamente, nici usor, nici tare, mi-am invatat ritmul datorita respiratiei. Stupoare, nu plecam bine si observ in fata mea o tipa in negru cu o fusta atat de scurta incat fundul se vedea in toata splendoarea. Sunt convins ca o mai vad si altii si ma intreb ce cauta ea aici, chiar are impresia ca ii sta bine...? Imi zic ca poate incearca sa agate un sportiv :).  O iau pe trotuar pt a ocoli intr-un fel aceasta priveliste. Continui sa alerg, cand facem stanga pt aleea Tiberiu Bradisteanu si ma uit in fata, observ peste 50 de alergatori. Ma intreb cand s-au strans asa multi ca parca la start eram destul de in fata. Chiar daca am dorinta sa accelerez, continui in acelasi ritm normal. Ajung pe serpentinele care urca pe Tampa. Acum alerg usor, respiratia se accelereaza putin, dar e in limite bune. Reusesc sa pastrez un ritm constant pana pe Tampa si pe aceasta portiune depasesc cativa participanti. Ajung sus la primii voluntari(poate arbitri), ma opresc 30 de sec ca sa beau 2 guri de gatorade si vad cum ma depasesc destul de multi concurenti. Pun sticla la loc si incep sa cobor in viteza, reusesc sa depasesc unu, doi si constat ca ajung in situatia in care doar ma bucur de coborare, fara sa mai realizez pe cine si cati depasesc. Putin a trecut si am ajuns la primul punct de alimentare. Stiu ca nu pot manca asa ca beau doar cateva guri de apa si plec mai departe in spatele unui tip cu care am ajuns la finish anul trecut la RTR(primul meu concurs). Are un ritm numai bun, suntem trei, eu, el si in fata noastra o fata de la semimaraton. Ne tinem in spatele ei aproximativ 10 min dupa care o depasim si continuam cu ritmul nostru. Ma simt foarte bine alergand pe aceasta poteca prin padure si cu razele soarelui care se strecoara spre noi. Temperatura este foarte buna, vantul nu adie deloc, iar noi shimbam cateva cuvinte ca prea multe ne-ar obosi. Ajungem la un drum forestier, facem dreapta intr-o usoara urcare si vad in fata noastra doi concurenti, dintre care unul il stiu de pe facebook ca fiind foarte bun pe plat. Acum arata foarte obosit, urca incet. Ajungem la o apa curgatoare, aici eu ma opresc sa-mi stropesc fata ca simteam transpiratia cum curge pe frunte. Stand si stropindu-ma vad cum trece de mine fata care o depasisem pe poteca din padure, ceea ce ma face sa las apa si sa plec si eu la drum. Incepem sa urcam prin vegetatie bogata si susur de apa, o depasesc pe fata, inca un concurent, il prind si pe tipul pe care il stiam de la RTR, si o las mai moale pt a continua cu el. Alergam noi ce alergam, mai urcam, mai alergam, cand o iau eu inainte cateva sute de metri, cand el. Ups, observ doi tipi care ne depasesc destul de serios, unul e chiar un domn de peste 40 ani, ma gandesc ca probabil au incercat o fortare de moment. Incep sa apara prin padure petice de zapada inghetata, pe alocuri chiar gheata in toata regula, asta ma face sa realizez ca am ajuns in zona de care ne-au avertizat organizatorii. E liniste, copacii ii depasesc unul cate unul, nu mai vad pe nimeni, nici in fata, dar nici in spate unde ma uit doar o data :), pana ajung intr-un punct cu voluntari care ma inteaba ce numar am(era prins in spate pe rucsac), fara sa opresc zic 73. Ajung si in portiunea cu mai mlta zapada, aici sunt nevoit sa incetinesc ca stau prost cu aderenta. Pana sa incep sa urc pe partie, sunt ajuns de colegul de suferinta. El sta bine cu aderenta, are in picioare niste INOV8 care stau foarte bine pe aceasta suprafata. Ma tin de plasa de pe margine, ma chinui de mama focului, urc doi pasi, alunec unul inapoi. Cand incerc sa trec partia dintr-o parte in alta, plec serios la vale si noroc cu colegul care ma prinde de mana si ma opreste. De aici continui in patru labe, urc cate putin ca trebuie sa-mi incalzesc degetele de la maini pe care le tot infig in zapada asta inghetata. Ma oboseste foarte mult aceasta urcare. Continui incet, iar alunec cam 3 metri inapoi, abia reusesc sa ma opresc infingand aceleasi degete, ceea ce imi da fiori pe sira spinarii. Vad ca nu merge pe acolo, mai fac doi pasi in stanga si e o idee mai bine, reusesc cumva sa continui pana ajung la plasa de pe partea dreapta a partiei. Ma odihnesc putin ca am ostenit foarte mult, privesc putin in jos si observ mai bine de sase participanti care urca bine mersi, dar eu chiar simt nevoia sa stau un minut. Acum chiar daca stau la fel de prost cu aderenta, macar am de ce sa ma tin :). Soarele bate si eu imi recapat pulsul, sunt putin necajit ca m-au depasit atat de multi. Incep sa urc si eu usor pana ajung la voluntarii cu apa. Il prind pe coleg, care probabil a obosit si el sau m-a asteptat pe mine si dupa o gura de apa plecam spre vf. Acum e mai bine, zapada e mai convenabila urcarii. Prind un ritm bun si ma indepartez de coleg. Vad la 30 metri in fata mea o tipa care e strigata de suporteri, Cindy, Cindy, nu imi amintesc cand m-a depasit, probabil tot pe partie ca doar au fost destule momentele in care priveam doar locurile in care sa pun mana si piciorul. Ajung la o constructie, nu reusesc sa-mi amintesc ce e asta, presupun ca e cabana. Aici alti voluntari care ma avertizeaza ca e gheata serioasa linga cladire si ma directioaneaza pe unde sa urc. Urc inca putin si vad vf-ul, zapada aici are un strat serios, sunt cateva urme facute de alti alergatori, dar tot imi intra pana la glezna piciorul in zapada. Il vad si pe Silviu Balan, sta si ne filmeaza pe aceasta ultima portiune inainte de a ajunge la vf. Trec de el si vad ca dupa aproximativ 100metri de relativ plat, urmeaza si 20, 30 metri de urcare pana pe vf. E in regula, ajung si aici, urcand o vad pe Cindy cum coboara si ma avetizeaza si ea in legatura cu aceasta portiune inghetata. Cand o vad din fata, realizez ca tipa e o doamna bine facuta de aproximativ 40 de ani, acel gen de fata din tarile nordice. Ii multumesc, ma tin de bara si continui sa urc pana pe vf. Fac un ocol, ii intreb pe acesti doi domni cat e ceasul si sunt surprins sa constat ca am facut mai putin de trei ore pana pe vf. Unul din ei chiar imi zice ca sunt cam pe locul 20. Imi zic ca asta e foarte bine, sunt in grafic avand in vedere ca imi doream sa scot sub cinci ore, dar nestiind ca inca nu a trecut tot greul. Nu ma grabesc asa ca prefer sa stau un minut, doua, ceea ce si fac. Stau putin, termin sticla de gatorade si ma bucur de peisaj. Vad Bucegii, Craiul, Fagarasul..., au trecut cam doua minute si vad ca ajunge si colegul asa ca imi propun sa-l astept pt a cobora cu el in cazul in care nu are de gand sa zaboaveasca prea mult pe vf. Ajunge si da, el nu are de gand sa stea asa ca incepem sa coboram impreuna. Ajungem iar in dreptul cladirii unde voluntarii ne avertizeaza de aceeasi portiune inghetata si pe care reusesc sa-mi pierd putin echilibrul :), de aici treaba a devenit mult mai frumoasa. Zapada e buna pt coborare, piciorul se afunda in ea ceea ce imi confera siguranta. Iar intru intr-un ritm care ma face sa ma indepartez de coleg pana ajung iar la volntarii cu apa. Beau o gura, doua si sunt ajuns de el. Bea si el dupa care continuam impreuna. Peisajul e superb, se vede Poiana, lacul care nu stiu ce e cu el, zapada, soare, totul pare atat de perfect si dupa o curba de nivel incepem sa coboram. Iar incep sa ma indepartez de el, prind viteza, picioarele intra in zapada pana peste glezna. Sunt momente cand simt ca sunt la limita dintre punctul in care controlez coborarea si cand pierd controlul. Uneori nu intra si ma dezechilibrez, dar reusesc sa nu cad :). Ce a fost asta? intr-un moment am simtit o senzatie ca de arsura in pulpa piciorului, incetinesc putin si dispare. Prind un concurent, inca unul, eu aproape ca zbor, ei coboara cu multa atentie. Alt concurent urca in fata mea si imi face semn ca trebuie sa fac dreapta, incetinesc si ma lamureste ca el a gresit directia asa ca plecam impreuna in directia buna. Inca putin si ajungem intr-un drum, continuam pe el, prefer ca dupa o asa coborare sa alerg mai usor, asa ca imi face foarte bine compania acestui concurent. Ne apropiem de un nou punct de alimentare. Ne oprim, eu tot nu mananc nimic asa ca doar beau niste apa. Aud un susur de apa si ii intreb pe voluntari daca aud bine, imi este confirmata ipoteza asa ca ma indepartez 5 metri pt a ma spala bine pe fata. Tipul cu care am ajuns aici vad ca pleaca, am vazut cat e de obosit asa ca prefer sa mai stau fiind convins ca pot sa-l prind iar. Iata ca a ajuns si colegul, bea si el apa, il invit sa se spele, dar zice ca vrea sa continue asa ca incepem sa urcam impreuna. Cand sa plecam observ ca la punct au mai ajuns 3, 4 concurenti. Sunt surprins, pt o clipa m-am intrebat cand au reusit sa ma prinda . Imi dau seama ca probabil i-am depasit pe coborarea aia si fiind prea extaziat nu am realizat toate persoanele de care am trecut. Incepem sa urcam, respectivii raman acolo, probabil sunt obositi. In nici 10 min il prindem pe tipul cu care am ajuns la punctul de alimentare, se vede ca este obosit si el, il depasim, intai eu, dupa care si colegul care iar ramanea in urma. Intru iar in ritm de alergare usoara pe urcare, pe alocuri pun mainile pe coapse si mai si merg, dar intr-un ritm alert, nu adormit :), ceea ce ma ajuta sa ma indepartez de toata lumea. Incep sa cobor singur, chiar daca sunt obosit, inca ma simt bine, mai ales la coborare. Soarele se strecoara printre frunze, eu alerg de nebun, sar peste crengi, frunzele fosnesc sub talpile mele. arunc o privire in urma si nu mai e nimeni. Mai trece putin timp si ajung din urma un tip nou, se vede ca e mai obosit ca mine. Incetinesc, schimb doua vorbe cu el, il insotesc putin timp dupa care iar imi impun un ritm propriu, ceea ce din nou ma ajuta sa raman singur. Trec prin cateva locuri cu coborari ceva mai tehnice si o vad in fata mea pe Cindy, o salut si ma indepartez usor. Mai trece putin timp si ajung probabil un cuplu, nu stiu sigur, asa par. Ne salutam, alerg un minut in spatele lor pana cand ei se opresc din nu stiu ce motiv si continui sa alerg pe aceasta poteca frumoasa, urmeaza o cotitura si imediat dupa ea vad ca vine o coborare lina, la capatul careia vedeam un alt concurent. Bag viteza, cobor repede si reusesc sa prind un tip inalt cu un mare cioc, continui cu el. Imi zice ca sa-l depasesc daca vreau, dar eu ii zic ca simteam nevoia sa ma intalnesc pe cineva. Stau cu el, vorbim si aflu ca el acum se antreneaza pt un ultra la care urmeaza sa participe in scurt timp. Aflu ca panta care urmeaza e ultima urcare mai serioasa, are cam 300 metri zice el. Pe aceasta portiune tipul ramane putin in urma, mai ales in partea finala unde eu accelerez la vederea fotografilor. Ajung cu 30 sec inaintea lui in saua Tampei. Beau apa, ma stropesc pe fata, schimb doua vorbe cu cativa din acei oameni si vad ca tipul opreste foarte putin si pleaca imediat. Pai plec dupa el, avand in vedere ca e o coborare pe un drum forestier, nu trece mult si trec de el. Ajung la bariera, aici voluntari ma saluta, felicita, urale...trec mai departe si incep portiunea de plat pe promenada ce inconjoara tampa. Ma uit peste umar si vad ca tipul e la 200 de pasi de mine. Nu prea pare sa mai aiba vana, iar eu inca am resurse bunicele. Alerg pe promenada si nu ma pot abtine sa nu privesc din cand in cand spre oras, e superb. Auch, ma impiedic si cad in patru labe, palmele ma ustura si cotul arata destul de zgariat, iar la pulpa simt din nou o mica arsura. O tipa care se plimba vad ca se uita si nu se poate abtine sa nu zambrasca, ajunge in dreptul meu si ma intreaba daca ma poate ajuta. O rog sa-mi toarne putina apa pt a ma spala pe maini, dupa care ii multumesc si plec mai departe. Ma ajunge si tipul cel inalt. Chiar ma depaseste, am nevoie de cateva clipe pt a reintra in ritm asa ca alerg usor, la pulpa nu mai simt nimic, palmele doar dor putin iar la cot chiar daca sangereaza putin, nu ma incomodeaza cu nimic. Incep sa cresc ritmul si pe ultima coborare care ne scotea in aleea Bradisteanu, reusesc sa-l prind pe tip, pe scari chiar il depasesc si observand ca e destul de obosit incerc sa-l incurajez. Ii transmit ca n-am de gand sa ajung la final fara el, asa ca incercam sa continuam impreuna. Ultimele scari, sunt cateva drepte, voluntarii de indruma pe strada inainte, pe urma dreapta, politia opreste masinile, noi traversam si ajungem la cateva secunde de finish. Yuhuu, trecem de finish, el pe 13 eu pe 14, la doua sutimi de secunda, spectatorii de aclama, primim medaliile.... Aflu ca am terminat in 04:44:40 si ca sunt pe locul 6 la categoria de varsta. Creste inima in mine, sunt fericit ca am scos intre 04:30 si 05:00 asa cum mi-am planificat.  Ma mai plimb putin prin piata, fac ceva streching si abia atunci ajung la punctul de alimentare pt a manca putina lamaie si portocala. Stau 10, 15 min pe aici, ma odihnesc putin pe bancile astea batute de soare, ascult fantana arteziana inca savurand in sinea mea rezultatul obtinut, dar cel mai mult frumoasa cursa care parca s-a terminat prea repede. 

Dupa aceste cateva clipe am plecat spre locul de cazare pt a ridica aparatul foto cu care mai apoi m-am dus inapoi pe traseu pt a prinde cateva poze cu alti participanti si pt a ma intalni cu prietenii mei care au participat la maraton. Astfel ajung inapoi pana la bariera de unde ii insotesc pe prieteni pana la finish tot facand poze.

Multumesc tuturor celor care intr-un fel sau altul au avut implicare in organizarea acestui concurs! Personal consider ca organizarea a fost buna.  Chiar daca am fost obligat sa car dupa mine bluza cu maneca lunga, geaca si manusi degeaba, sunt de parere ca toti participantii trebuie sa respectam deciziile organizatorilor, nu de alta, dar sunt in folosul nostru.

Din ceea ce mai priveste organizatorii, pe drumul spre Bucuresti, in tren ne-am intalnit cu o tipa care a participat la cros. Era foarte suparata ca a iesit pe locul patru iar cea care a iesit pe trei, in dimineata concursului era inscrisa la maraton, ceea ce nu prea era regulamentar. De la o alta cunostinta am aflat ca ei i s-a refuzat sa schimbe proba, chiar daca a incercat sa faca asta cu doua zile inainte. O spun inca o data, seriozitatea unor organizatori se vede tocmai prin cum aplica regulamentul. Foarte usor pot pierde participanti, mai ales ca astfel de lucruri se intampla tocmai la incepatori. 

Au trecut trei zile si inca mai simt o jena in spatele pulpei piciorului. Febra a trecut asa ca ma intreb ce o insemna asta? Oricum, abia astept maratonul din Apuseni, trebuie sa fie o experienta cel putin la fel de interesanta. Abia astept, pana atunci mai bagam niste antrenamente :).

Multumesc prieteni ca ati fost alaturi de mine in aceasta frmoasa experienta! 

Asta sunt eu in focul actiunii :)







3 comentarii:

  1. Buna, desi imi place mult sa citesc impresii de la concursuri, la a ta m-am blocat pe la inceput. Schimba neaparat fontul si imparte textul in paragrafe.

    Felicitari pentru concurs, un timp foarte bun la care eu doar visez. Dar indiferent de performante placerea de a participa e aceeasi si pentru mine. Si felicitari si pentru poze, foarte reusite!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru rezultat!

    Am citit cu interes relatarea ta plina de detalii, mai ales cand mi-am dat seama ca 3/5 din cursa ai fost mereu la 5-10 minute in spatele meu. Ai fost in fata mea pana la Platoul Ruia, unde am vazut ca te cam chinuiai pe zapada inghetata. Fara bete sau crampoane a fost dificil! Eu am avut niste crampoane care m-au ajutat mult pe urcare si mi-au dat incredere pe coborare.

    Eu unul de pe varf din Postavar pana la sosire am alergat singur. Cei din fata aveau deja avans de 5-10 minute, prea mult ca sa mai aibe sens sa fortez ca sa ii ajung. Dupa fiecare punct de control trageam cu urechea sa vad daca aud incurajarile pentru cei din spate... tacere pe tot traseul, asa ca am alergat destul de relaxat, scopul fiind sa-mi pastrez locul in clasament. Am auzit ceva zgomot de clopotei totusi, cand urcam pe valcel dupa punctul de alimentare din Poiana, unde zici ca v-ati strans cativa concurenti. Dar eu eram deja cu vreo 100m mai sus si cum sunt destul de bun la urcari mi-am dat seama ca cel putin pe urcare nu voi fi ajuns din urma. Anul trecut am luat avans pe urcarea asta, ca s afiu apoi depasit de un concurent pe coborare.

    Zilele astea am sa pun si eu o relatare pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  3. In sfarsit am sscris si eu "raportul":
    http://mihai-munteanu.blogspot.ro/2015/05/brasov-marathon-2015-racing-again-on.html

    RăspundețiȘtergere